În esență, vorbim de două variante de flexibilizare: cea în care salariatul lucrează opt ore pe zi, dar programul este flexibil, și cea în care salariatul lucrează peste opt ore pe zi, dar vine la muncă în mai puține zile.
Referitor la prima variantă, Codul muncii prevede că „angajatorul poate stabili programe individualizate de muncă, cu acordul sau la solicitarea salariatului în cauză. Programele individualizate de muncă presupun un mod de organizare flexibil a timpului de muncă”.
Într-o astfel de situație, programul de lucru se împarte în două perioade. Mai întâi, avem o perioadă fixă, în care salariații se află cu toții la serviciu, iar apoi avem o perioadă variabilă, în care fiecare salariat își alege când vine la muncă și când pleacă.
Iată și un exemplu teoretic: toți salariații sunt prezenți la birou între orele 12:00 și 16:00 (patru ore), în timp ce unii dintre ei lucrează și între orele 08:00 - 12:00 sau între orele 16:00 - 20:00 (patru ore).
Totul trebuie să se facă, desigur, cu respectarea duratei timpului de muncă de opt ore pe zi și 40 de ore pe săptămână, dar și cu respectarea regulilor referitoare la orele suplimentare (adică a duratei maxime legale a timpului de muncă de 48 de ore pe săptămână).
A doua variantă, despre care redacția noastră a mai scris acum câțiva ani, este cea a așa-zisei săptămâni comprimate de lucru. Adică o săptămână de lucru de patru zile.
„Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu două zile de repaus. În funcție de specificul unității sau al muncii prestate, se poate opta și pentru o repartizare inegală a timpului de muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână”, dispune Codul muncii.
Practic, asta înseamnă că săptămâna de lucru de patru zile are acoperire legală. pentru asta, trebuie respectată durata de muncă de 40 de ore pe săptămână, astfel că vorbim de zece ore pe zi pe durata a patru zile pe săptămână. Desigur, se poate opta și pentru alte variante, dar timpul zilnic de lucru trebuie să fie de maximum 12 ore, așa cum au avertizat specialiștii Țuca Zbârcea & Asociații.
Trecerea la un program de lucru inegal implică atât o modificare a regulamentului intern, cât și a contractului individual de muncă. Acolo unde este cazul, această trecere se negociază prin contractul colectiv de muncă.
În contextul răspândirii coronavirusului în România, autoritățile au recomandat angajatorilor să dea dovadă de flexibilitate atât când vine vorba de programul de lucru, cât și când vine vorba de trecerea la munca de la domiciliu sau la telemuncă.
Până acum, în România au fost confirmate peste 30 de îmbolnăviri cu coronavirus, alte zeci de persoane sunt în carantină în spitale, iar alte mii de persoane sunt în autoizolare la domiciliu.
Atenție: O micșorare a normei zilnice de muncă implică trecerea la part time. „Salariatul cu fracțiune de normă este salariatul al cărui număr de ore normale de lucru, calculate săptămânal sau ca medie lunară, este inferior numărului de ore normale de lucru al unui salariat cu normă întreagă comparabil”, este subliniat în actul normativ.
Comentarii articol (1)