UPDATE: Decizie ICCJ obligatorie: Și ultrajul împotriva polițiștilor locali va fi pedepsit la fel de dur ca cel împotriva celorlalți polițiști

În esență, ICCJ (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept) a reținut, în cadrul Deciziei nr. 19/2020 (într-o procedură de dezlegare a unei chestiuni de drept), că, „în interpretarea dispoziţiilor art.257 alin.(4) din Codul penal, noţiunea de „poliţist” are în vedere şi persoana care exercită funcţia de poliţist local în temeiul Legii poliţiei locale nr. 155/2010”. Interpretarea a devenit obligatorie din 24 septembrie, dată la care decizia a apărut în Monitorul Oficial nr. 874.

Codul penal, în cadrul art. 257, sancționează fapta de ultraj. Ultrajul presupune incriminarea mai dură a amenințărior, violențelor și omorului comise împotriva unui funcționar public decât ar fi fost cazul dacă aceleași fapte erau îndreptate împotriva unei persoane fizice fără un asemenea statut. Limitele de pedeapsă se majorează cu o treime față de aceeași faptă comisă față de cineva fără statut de funcționar public.

Însă și mai grav este incriminată fapta de ultraj împotriva unui polițist sau jandarm. Practic, în această ultimă situație discutăm de o majorare a limitelor pedepsei pentru fapta tipică (de exemplu, loviri sau alte violențe) cu o jumătate față de, așa cum spuneam mai sus, aceeași faptă îndreptată împotriva cuiva fără statut. 

Ce nu era clar, cum am menționat anterior, era dacă ultrajul îndreptat împotriva unui polițist local este tratat la fel ca ultrajul îndreptat împotriva oricărui funcționar public (aplicându-se majorarea limitelor de pedeapsă cu o treime) ori este considerat ca fiind cea mai gravă faptă de ultraj (ce vizeză polițiștii și jandarmii, deci incluzându-i și pe cei locali în această ipoteză), limitele de pedeapsă dublându-se. ICCJ a ales varianta din urmă.

Două motive importante reținute de ICCJ și care au condus la concluzia la care a ajuns Instanța supremă au fost, în primul rând, faptul că legiuitorul a precizat, în cuprinsul Legii nr. 155/2010 (Legea poliției locale) că polițistul local trebuie să beneficieze de aceeași protecție de care beneficiază cel din cadrul Poliției Române. În acest context, dacă norma penală ce agravează fapta de ultraj împotriva unui polițist e văzută și ca o formă de protecție a acestuia, atunci nu există nicio justificare, din această perspectivă, ca ultrajul împotriva unui polițist local să nu fie considerat la fel de grav ca cel împotriva unui polițist din cadrul Poliției Române.

Al doilea motiv important reținut de ICCJ, în același context, a vizat situația practică în care polițiștii din cadrul Poliției Române participă la misiuni împreună cu cei din cadrul poliției locale.

„Într-o asemenea ipoteză, ar fi nu doar injust ca polițiștii din cadrul Poliției Române să beneficieze de o protecție diferită din partea legii penale în comparație cu polițistul local, ci s-ar putea pune în discuție însăși egalitatea în fața legii consființită în [...] Constituția României, în condițiile în care cele două categorii de polițiști au exercitat în fapt și în drept aceleași atribuții în scopul protejării unor valori sociale importante ori a unor drepturi și libertăți fundamentale ale persoanei, fiind învestiți cu exercițiul specific al autorității de stat acordat agenților de ordine publică”, a reținut Curtea.