Expropieri pe Legea nr. 255/2010, făcute până în 2018: Despăgubirile contestate în instanță nu pot atrage decât dobânzi „parțiale”

Conform ICCJ (în Decizia nr. 31/2020, soluționată de completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și apărută în Monitorul Oficial în 23 iunie), „despăgubirea stabilită în procedura prevăzută de Legea nr. 255/2010, prin hotărârea judecătorească definitivă, nu este compatibilă cu acordarea de daune interese moratorii întemeiate pe prevederile art. 1535 din Codul civil, pentru neplata respectivei sume în perioada cuprinsă între data transferului dreptului de proprietate și data la care s-a finalizat judecată asupra contestației privind cuantumul despăgubirilor”.

Pe de altă parte, ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de stabilire a cuantumului despăgubirii, pot fi obținute despăgubiri în temeiul art. 1535 din Codul civil, pentru porțiunea de timp situată între acel moment și cel al plății propriu-zise, a mai reținut instanța supremă.

Conform art. 1535 din Codul civil, „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu”.

Atenție! Aceste considerente, cum a reținut și ICCJ, se aplică exclusiv acelor litigii soluționate în baza formei din 13 octombrie 2014 a Legii nr. 255/2010 (care a fost modificată în august 2018). Motivul e că, fără a intra în prea multe detalii, forma de atunci a legii stabilea că o acțiune în instanță, prin care se urmărea restabilirea cuantumului despăgubirilor, suspenda obligația de plată până la momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.

În acest context, art. 1535 din Codul civil nu ar fi aplicabil, din cauză că el presupune acordarea de dobânzi de la scadență, iar suspendarea momentului efectiv al obligației de plată amâna scadența, cum am spus, până la momentul soluționării, în instanță, a acțiunii.

În august 2018, în schimb, Legea nr. 255/2010 a fost modificată, stabilindu-se că acțiunea în instanță nu suspendă și momentul plății despăgubirilor. Astfel, scadența de plată a despăgubirilor, pentru situațiile unde se aplică Legea nr. 255/2010, în formă modificată, nu mai depinde de momentul finalizării procedurii în fața instanței.

Dobânda aplicabilă este cea legală (pentru neîndeplinirea unei obligații la scadență se aplică cea penalizatoare). Conform Ordonanței nr. 13/2011, aceasta se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale. Nivelul ratei dobânzii de referință e cel al Băncii Naționale a României, fiind vorba, mai exact, de rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României (acum, 1,75%).

Atenție! Doar pentru că nu se mai aplică pentru exproprierile făcute după august 2018, concluziile deciziei ICCJ pot fi relevante, dacă încă există în soluționare cauze (sau încă există probleme cu plata despăgubirilor datorate) în acord cu forma existentă la 13 octombrie 2014 a Legii nr. 255/2010 (și până în august 2018).