avocatnet.ro 
Dosar nr. 21/2013
Iulia Cristina Tarcea - vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintele completului
Lavinia Curelea - presedintele Sectiei I civile
Roxana Popa - presedintele delegat al Sectiei a II-a civile
Ionel Barba - presedintele Sectiei de contencios administrativ si fiscal
Corina Michaela Jijiie - presedintele Sectiei penale
Simona Lala Cristescu - judecator la Sectia I civila
Carmen Minodora Ianosi - judecator la Sectia I civila
Rodica Susanu - judecator la Sectia I civila Andreia
Liana Constanda - judecator la Sectia I civila, judecator-raportor
Nina Ecaterina Grigoras - judecator la Sectia I civila
Lavinia Dascalu - judecator la Sectia I civila
Carmen Tranica Teau - judecator la Sectia a II-a civila
Aurelia Motea - judecator la Sectia a II-a civila Monica
Ruxandra Duta - judecator la Sectia a II-a civila
Mariana Cirstocea - judecator la Sectia a II-a civila
Mirela Politeanu - judecator la Sectia a II-a civila, judecator-raportor
Eugenia Voicheci - judecator la Sectia a II-a civila
Niculae Manigutiu - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Simona Camelia Marcu - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Viorica Iancu - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal, judecator-raportor
Eugenia Marin - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Eugenia Ion - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Luiza Maria Paun - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Stefan Pistol - judecator la Sectia penala
Lavinia Valeria Lefterache - judecator la Sectia penala
Completul competent sa judece recursul in interesul legii ce formeaza obiectul Dosarului nr. 21/2013 este legal constituit conform dispozitiilor art. 516 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare (Codul de procedura civila), si ale art. 272 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.
Sedinta este prezidata de doamna judecator Iulia Cristina Tarcea, vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este reprezentat de doamna procuror-sef adjunct Antonia Eleonora Constantin. La sedinta de judecata participa domnul magistratul-asistent-sef Bogdan Georgescu, desemnat in conformitate cu dispozitiile art. 273 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare. Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul in interesul legii a luat in examinare recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1082 si art. 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I si art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata, cu modificarile ulterioare (Codul civil din 2009), cu referire la acordarea daunelor-interese moratorii sub forma dobanzii legale pentru plata esalonata a sumelor prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar in conditiile art. 1 si 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobata cu modificari prin Legea nr. 230/2011 (Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009).
Dupa prezentarea referatului cauzei de catre magistratul-asistent, presedintele completului acorda cuvantul reprezentantului procurorului general in sustinerea recursului in interesul legii. Reprezentantul procurorului general, doamna procuror-sef adjunct Antonia Eleonora Constantin, pune concluzii in sensul admiterii recursului in interesul legii si pronuntarii unei decizii prin care sa se asigure interpretarea si aplicarea unitara a legii in sensul ca, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1082 si 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I si art. 1.535 alin. (1) din Codul civil din 2009, nu pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobanzii legale penalizatoare, pentru plata esalonata a sumelor prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar in conditiile art. 1 si 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, intrucat, pe de o parte, pentru trecut, executarea partiala, potrivit transelor de esalonare, nu reprezinta un fapt ilicit, iar, pe de alta parte, pentru viitor, obligatiile de plata nu sunt ajunse la scadenta, ca efect al moratoriului legal instituit prin actul normativ special.
Raspunzand intrebarii adresate de presedintele completului, reprezentantul procurorului general arata ca, in cazul dat, in litigiile dintre persoanele fizice, in calitate de creditori, si institutiile publice, in calitate de debitori, se ridica problema raspunderii civile delictuale, iar nu a raspunderii civile contractuale. Raspunzand intrebarilor formulate de doamna judecator Eugenia Marin cu privire la opinia specialistilor depusa la dosarul cauzei in sensul ca pe perioada suspendarii unei executari silite curge dobanda legala, reprezentantul procurorului general arata ca, potrivit moratoriului legal instituit prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, in perioada respectiva dobanda nu curge, fiind amanata scadenta titlului executoriu.
Presedintele completului, doamna judecator Iulia Cristina Tarcea, constatand ca nu mai sunt intrebari de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile inchise, iar completul de judecata a ramas in pronuntare asupra recursului in interesul legii.
INALTA CURTE, deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:
1. Problema de drept care a generat practica neunitara
Recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie vizeaza interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1082 si art. 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I si art. 1.535 alin. (1) din Codul civil din 2009 cu referire la acordarea daunelor-interese moratorii sub forma dobanzii legale pentru plata esalonata a sumelor prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar in conditiile art. 1 si 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009.
2. Examenul jurisprudential
Prin recursul in interesul legii se arata ca, in practica judiciara, nu exista un punct de vedere unitar cu privire la problema de drept ce formeaza obiectul judecatii.
3. Solutiile pronuntate de instantele judecatoresti
3.1. Intr-o prima orientare jurisprudentiala se considera ca reclamantii sunt indreptatiti la acordarea de daune-interese pentru repararea prejudiciului suferit prin executarea cu intarziere a creantelor rezultate din hotararile judecatoresti executorii, iar aceste daune moratorii constau in dobanda legala, ce se cuvine fara ca titularul creantei sa fie tinut a face dovada vreunui prejudiciu, conditii rezultate din interpretarea art. 1082 si 1088 din Codul civil din 1864. Acordarea dobanzii legale de la data cererii de chemare in judecata a fost justificata, in general, de aplicarea art. 1088 alin. 2 din Codul civil din 1864, considerandu-se ca dobanda nu curge de drept, nefiind intrunit vreunul dintre cazurile prevazute pentru asemenea situatii de art. 1079 alin. 2 din acelasi cod. Solutia de acordare a dobanzii legale de la data scadentei a fost justificata prin aplicarea art. 1.535 alin. (1) din Codul civil din 2009, cu limitarea decurgand din termenul de prescriptie extinctiva, fara vreo referire la prevederile art. 1088 alin. 2. Instantele au considerat ca exigibilitatea creantei nu este afectata de esalonarea platii dispusa prin acte normative succesive, deoarece trebuie raportata la data de la care hotararea judecatoreasca devine titlu executoriu. Acest mod de executare este apt doar sa confere debitorului dreptul de a face plati partiale si succesive si sa stabileasca in sarcina creditorului obligatia de a nu continua executarea silita. Este vorba, deci, despre instituirea unor termene in care urmeaza a se face in mod voluntar executarea hotararilor judecatoresti, fara a fi contestata posibilitatea statului de a esalona sau de a stabili un mod de executare a creantelor constatate prin hotarari judecatoresti, fiind analizata, prin prisma dreptului comun si in absenta unor norme exprese contrare, doar problema repararii prejudiciului produs prin intarzierea platii. Potrivit acestei orientari jurisprudentiale s-a aratat ca este admisibil cumulul dobanzii legale cu actualizarea acelorasi sume cu indicele de inflatie, deoarece cele doua masuri au natura juridica diferita si, in acest fel, nu se ajunge la o dubla reparare a prejudiciului, ci, dimpotriva, se asigura repararea integrala a prejudiciului.
3.2. Intr-o a doua orientare jurisprudentiala se considera ca, de principiu, creanta decurgand din hotarari judecatoresti vizand drepturi salariale ale personalului din sectorul bugetar este producatoare de dobanzi pentru executarea sa cu intarziere, indiferent de faptul ca s-a garantat titularului si actualizarea creantei cu indicele de inflatie, data fiind natura lor juridica diferita, respectiv daune compensatorii, in cazul actualizarii, respectiv daune moratorii, in cazul dobanzii. Cu toate acestea, instantele au apreciat ca exista alte cauze care duc la inlaturarea obligarii debitorilor la plata dobanzii. In acest sens a fost avut in vedere faptul ca, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, a fost instituit un termen legal suspensiv, care curge in favoarea debitorilor, termen inauntrul caruia creditorii nu pot pretinde executarea obligatiei ce a fost impusa prin hotarari judecatoresti, iar, in acest interval de timp, nu curge nici dobanda penalizatoare, adica daunele moratorii pentru neexecutarea obligatiei. Pe de alta parte, raspunderea civila delictuala nu este angajata decat atunci cand debitorul nu isi executa obligatia cu vinovatie sau fara justificare, ceea ce implica ideea de culpa in neexecutarea obligatiei. Or, in cazul dat, neexecutarea la termen a obligatiei de plata este justificata de dificultatile de ordin financiar ale statului, care au determinat emiterea unui act normativ, ce prevede atat modalitatea de plata pentru acoperirea prejudiciului, prin actualizarea in functie de rata inflatiei a sumelor stabilite prin titlurile executorii, cat si esalonarea platilor datorate, respectiv Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009. Mecanismul de esalonare a platii instituit prin ordonanta de urgenta a fost considerat in concordanta cu principiile consacrate de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, precum si cu dispozitiile Constitutiei.
Caracterul proportional al limitarii dreptului creditorului de a obtine executarea hotararii judecatoresti rezulta din faptul ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 nu neaga dreptul la executare, ci doar stabileste modul in care creanta se va realiza, cu o intarziere rezonabila. Prin urmare nu exista culpa din partea statului si a institutiilor sale in executarea cu intarziere a obligatiilor de plata, deoarece interventia legiuitorului printr-un act normativ validat de Curtea Constitutionala si de Curtea Europeana a Drepturilor Omului care a avut ca efect suspendarea executarii obligatiei de plata si plata esalonata constituie un caz fortuit, care il exonereaza pe debitor de plata dobanzilor, in sensul art. 1083 din Codul civil din 1864. Unele instante au retinut si ca reglementarea, in cuprinsul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, a modalitatii de reparare a prejudiciului cauzat prin plata cu intarziere a sumelor de bani datorate, si anume actualizarea creantei cu indicele preturilor de consum, exclude posibilitatea acordarii si a dobanzii legale.
4. Opinia procurorului general
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a apreciat ca a doua orientare jurisprudentiala este in acord cu litera si spiritul legii, pentru urmatoarele argumente: Examenul jurisprudential a relevat faptul ca divergenta in solutionarea problemei de drept rezulta dintr-o apreciere diferita asupra a 3 elemente: posibilitatea cumulului dintre actualizarea sumelor de bani, prevazuta de art. 1 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, si dobanda legala penalizatoare; efectele acestei ordonante de urgenta asupra obligatiilor stabilite prin hotarari judecatoresti; indeplinirea conditiilor legale, pentru angajarea raspunderii civile a debitorilor, determinata de executarea obligatiilor potrivit procedurii speciale prevazute de acest act normativ. In ceea ce priveste posibilitatea cumulului dintre actualizarea creantei si daunele-interese moratorii, desi, de principiu, nu este exclusa, pornindu-se de la principiul repararii integrale a prejudiciului, data fiind natura juridica a dobanzii (lucrum cessans) diferita de cea a actualizarii obligatiei cu indicele de inflatie (damnum emergens), in privinta creantelor ce intra sub incidenta Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, in circumstantele date cumulul nu poate fi admis intrucat, pe de o parte, nu sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru acordarea daunelor-interese moratorii, iar, pe de alta parte, nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru angajarea raspunderii civile a debitorilor. Astfel, din interpretarea dispozitiilor art. 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.535 din Codul civil din 2009, rezulta ca acordarea daunelor-interese moratorii impune, drept conditii-premisa necesare si obligatorii, existenta unei obligatii ajunse la scadenta, precum si fapta ilicita si prejudiciabila a debitorului constand in executarea cu intarziere a acestei obligatii exigibile. Sub aspectul conditiei ca obligatia sa fie ajunsa la scadenta, aceasta nu este indeplinita intrucat, prin stabilirea, pe cale legislativa, a unor termene pentru executare, masura dublata de suspendarea executarii potrivit dispozitiilor dreptului comun, obligatiile pecuniare care formeaza obiectul acestei reglementari speciale nu mai sunt pure si simple, ci au fost afectate de termene legale suspensive. Pe calea acestei reglementari s-a instituit un moratoriu legal ce consta in suspendarea exigibilitatii creantelor, avand ca efect amanarea executarii acestor obligatii, dincolo de momentul la care acestea ar fi trebuit sa fie executate, masura legislativa cu caracter temporar fiind motivata de imprejurari obiective, speciale. De esenta termenului suspensiv legal este faptul ca acesta este intotdeauna stabilit in favoarea debitorului, concluzie care se desprinde si din interpretarea dispozitiilor art. 1024 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.413 alin. (1) din Codul civil din
2009. Principalul efect al moratoriului legal instituit prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, potrivit dispozitiilor art. 1023 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.414 din Codul civil din 2009, consta in amanarea exigibilitatii obligatiei. Astfel, pendente termine, debitorul nu poate fi considerat in intarziere, intrucat datoria sa, desi exista, nu este ajunsa la scadenta. Asadar, in conditiile in care obligatiile de plata ce formeaza obiect al reglementarii instituite prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 nu sunt ajunse la scadenta decat pro parte, in limita transelor anuale care de altfel au si fost achitate in conditiile art. 1 si 2 din acest act normativ, iar, pentru viitor, acestea nu sunt ajunse la scadenta, pretentiile creditorilor, de acordare a daunelor-interese moratorii, cu titlu de acoperire a prejudiciului cauzat prin executarea esalonata conform reglementarii speciale, nu au o baza legala suficienta in dreptul pozitiv. Aceste considerente demonstreaza ca, pe de o parte, nu sunt indeplinite conditiile legale pentru nasterea dreptului creditorilor la daune-interese moratorii, iar, pe de alta parte, in problema de drept analizata, nu sunt indeplinite nici conditiile generale, de angajare a raspunderii civile a debitorilor, atat timp cat conditiile pentru nasterea dreptului la daune-interese lato sensu se subsumeaza conditiilor generale ale raspunderii civile, sfera primei notiuni fiind mai cuprinzatoare decat a celei de-a doua. In principiu, indiferent de izvorul originar al creantei, raspunderea debitorului pentru pasivitatea manifestata in executarea unei hotarari judecatoresti de obligare la plata unei sume de bani este o raspundere delictuala, dispozitiile art. 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.535 din Codul civil din 2009, ce reprezinta norme generale referitoare la efectele obligatiilor, fiind aplicabile doar in privinta prejudiciului, ca element al raspunderii civile. Or, pentru atragerea raspunderii civile, nu este indeplinita conditia referitoare la existenta unui fapt ilicit, deoarece indeplinirea unei activitati impuse de lege reprezinta o cauza justificativa care inlatura caracterul ilicit al faptei, atat in materie delictuala, cat si contractuala, iar Codul civil din 2009, desi prin art. 1.364 a valorificat ideile consacrate in doctrina si practica judiciara in aceasta privinta, le-a dat o fizionomie proprie, adaugand si elementul volitiv-intelectiv care insa vizeaza conditiile culpei civile. Se observa ca prejudiciul invocat de creditori, pretins a fi reparat prin obligarea debitorilor la plata daunelor-interese moratorii, este determinat de actiunea de a fi facut plata prin aplicarea stricta a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, act normativ a carui conformitate cu principiile constitutionale si ale Conventiei Europene a Drepturilor Omului a fost constatata de Curtea Constitutionala si de Curtea Europeana a Drepturilor Omului. In concluzie, fapta debitorilor de a se conforma prevederilor legii si de a efectua platile esalonate cu respectarea regulilor generale privind efectuarea cheltuielilor bugetare, instituite prin art. 14 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile si completarile ulterioare, nu are un caracter ilicit si, ca atare, nu poate atrage raspunderea civila a acestora pentru pretinsul prejudiciu invocat de creditori.
5. Raportul asupra recursului in interesul legii
Prin raportul intocmit de judecatorii-raportori au fost propuse doua solutii:
- de respingere, ca inadmisibil, a recursului in interesul legii;
- de admitere a recursului in interesul legii, in sensul ca, in aplicarea dispozitiilor ce formeaza obiectul analizei, nu pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobanzii legale pentru plata esalonata a sumelor prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar in conditiile art. 1 si 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009.
6. Opinia specialistilor
In conformitate cu prevederile art. 516 alin. (6) din Codul de procedura civila a fost solicitata opinia unor specialisti recunoscuti asupra problemei de drept ce formeaza obiectul recursului in interesul legii.
La dosar au depus opinii scrise prof. univ. dr. Alexandru Athanasiu, prof. univ. dr. Marian Nicolae si conf. univ. dr. Traian Briciu de la Catedra de drept privat a Facultatii de Drept din cadrul Universitatii din Bucuresti. In esenta, opinia legala exprimata este in sensul ca titularii creantelor ce intra in sfera de aplicare a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 sunt indreptatiti sa primeasca despagubiri sub forma dobanzii legale penalizatoare (daune-interese moratorii) pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin plata esalonata a sumelor prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, pentru argumentele aratate in continuare. Daunele-interese moratorii pot fi cumulate cu actualizarea sumelor de bani cu indicele preturilor de consum, avand in vedere finalitatile distincte ale acestor despagubiri, si anume: mentinerea valorii reale a obligatiei monetare la data efectuarii platii (evitarea „erodarii” creantei prin inflatie) in cazul actualizarii creantei cu indicele preturilor de consum, care are caracter compensatoriu (damnum emergens), respectiv castigul pe care creditorul l-ar fi obtinut ca urmare a investirii banilor, daca acestia ar fi fost platiti la scadenta (fructele civile), in cazul dobanzii penalizatoare, care are caracter moratoriu (lucrum cessans). Acordarea cumulata a acestor despagubiri este impusa si de principiul repararii integrale a prejudiciului. Este eronata opinia in sensul ca nu este indeplinita premisa necesara si obligatorie pentru acordarea daunelor-interese moratorii, intrucat obligatia nu ar fi ajunsa la scadenta, motivat de faptul ca prin adoptarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 a fost instituit un moratoriu legal care suspenda exigibilitatea creantei, astfel ca debitorul nu poate fi considerat in intarziere. Sub acest aspect se arata ca prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 nu a fost negata existenta creantelor, ci a fost stabilita o modalitate de executare esalonata a acestora, iar creantele ce intra in domeniul de aplicare al ordonantei de urgenta sunt certe, lichide si exigibile, obligatiile de plata nascandu-se de la momentul ramanerii definitive a hotararilor judecatoresti, caracterul exigibil fiind recunoscut chiar de actul normativ respectiv, prin dispozitiile art. 1 alin. (3). Masurile dispuse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 au natura juridica a unei suspendari legale a executarii silite a titlurilor executorii si nu se poate retine neexigibilitatea creantelor din moment ce cauza de amanare a platii a intervenit in faza executarii silite. Pe durata suspendarii unei executari silite, indiferent cum opereaza aceasta suspendare (voluntara, judiciara sau legala), dobanda (legala sau conventionala) curge, creanta fiind ab initio certa, lichida si exigibila. Ceea ce se amana ori se impiedica este, in realitate, executarea silita a creantei consfintite prin titlul executoriu, iar nu existenta ori intinderea si nici exigibilitatea ei ca atare. Prin reglementarea actualizarii sumelor platite in temeiul ordonantei de urgenta cu indicele preturilor de consum legiuitorul admite indirect, dar neechivoc, ca esalonarea platii produce un prejudiciu (erodarea valorii creantei) ce trebuie acoperit. In cazul in care prin adoptarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 s-ar fi urmarit instituirea unor termene legale suspensive, ce ar fi avut drept efect suspendarea exigibilitatii creantelor, actualizarea creantelor cu indicele preturilor de consum nu s-ar mai fi justificat. Astfel, dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, care reglementeaza actualizarea creantelor (damnum emergens), se completeaza cu dreptul comun in materie, respectiv Codul civil din 2009, care, prin art. 1.385 alin. (3), consfinteste principiul repararii integrale a prejudiciului. Adoptarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 nu poate fi considerata drept caz fortuit, intrucat lipsesc doua caracteristici principale ale acestei cauze de exonerare a debitorului, respectiv: „natura imprevizibila a evenimentului” si „sa nu provina de la autor”. Or, situatia generata de dificultatea punerii in executare a titlurilor executorii nu poate fi apreciata drept imprevizibila, deoarece acestea s-au constituit in urma unor proceduri judiciare a caror durata in timp exclude ideea de intempestiv. In plus, masura suspendarii procedurilor de executare a titlurilor executorii nu provine de la un tert cu care debitorul sa nu aiba nicio legatura, ci aceasta masura a fost impusa, unilateral, de stat in legatura cu creante asupra sa sau asupra institutiilor din sistemul bugetar.
7. Inalta Curte
Examinand sesizarea cu recurs in interesul legii, raportul intocmit de judecatorii-raportori, opinia specialistilor recunoscuti depusa in scris la dosarul cauzei, precum si dispozitiile legale ce se solicita a fi interpretate in mod unitar,
Inalta Curte retine urmatoarele:
Inalta Curte a fost legal sesizata, iar recursul in interesul legii este admisibil, fiind indeplinite cumulativ cerintele impuse de dispozitiile art. 515 din Codul de procedura civila referitoare la autorul sesizarii si existenta unei jurisprudente neunitare in ceea ce priveste interpretarea si aplicarea dispozitiilor legale ce formeaza obiectul judecatii, conditie dovedita prin hotararile judecatoresti depuse la dosar. Astfel, Inalta Curte este chemata sa interpreteze, in vederea aplicarii unitare, dispozitiile art. 1082 si 1088 din Codul civil din 1864, respectiv ale art. 1.531 alin. (1) si alin. (2) teza I si art. 1.535 alin. (1) din Codul civil din 2009, cu referire la acordarea daunelor-interese moratorii sub forma dobanzii legale, pentru plata esalonata a sumelor prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar in conditiile art. 1 si 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009. In esenta, problema de drept care a fost solutionata diferit de instantele judecatoresti vizeaza posibilitatea legala de obligare a institutiilor publice debitoare la plata daunelor-interese moratorii, sub forma dobanzilor legale, cu titlu de reparare a prejudiciului suferit prin modalitatea esalonata de executare a obligatiei de plata a sumelor stabilite prin hotarari judecatoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, astfel cum a fost reglementata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009. Dispozitiile legale vizate de recursul in interesul legii sunt urmatoarele:
- art. 1082 si 1088 din Codul civil din 1864, conform carora: „
Art. 1082. - Debitorul este osandit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligatiei, sau pentru intarzierea executarii, cu toate ca nu este rea-credinta din parte-i, afara numai daca nu va justifica ca neexecutarea provine din o cauza straina, care nu-i poate fi imputata.
Art. 1088. - La obligatiile care au de obiect o suma oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decat dobanda legala, afara de regulile speciale in materie de comert, de fidejusiune si societate. Aceste daune-interese se cuvin fara ca creditorul sa fie tinut a justifica despre vreo paguba; nu sunt debite decat din ziua cererii in judecata, afara de cazurile in care, dupa lege, dobanda curge de drept.”;
- art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I si art. 1.535 alin. (1) din Codul civil din 2009, conform carora: „
Art. 1.531. - Repararea integrala (1) Creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutarii
(2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferita de creditor si beneficiul de care acesta este lipsit.
Art. 1.535. - Daunele moratorii in cazul obligatiilor banesti (1) In cazul in care o suma de bani nu este platita la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta pana in momentul platii, in cuantumul convenit de parti sau, in lipsa, in cel prevazut de lege, fara a trebui sa dovedeasca vreun prejudiciu. In acest caz, debitorul nu are dreptul sa faca dovada ca prejudiciul suferit de creditor ca urmare a intarzierii platii ar fi mai mic.”;
- art. 1 si 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/20091: „
Art. 1. -
(1) Plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pana la data de 31 decembrie 2011, se va realiza dupa o procedura de executare care incepe astfel:
a) in anul 2012 se plateste 5% din valoarea titlului executoriu;
b) in anul 2013 se plateste 10% din valoarea titlului executoriu;
c) in anul 2014 se plateste 25% din valoarea titlului executoriu;
d) in anul 2015 se plateste 25% din valoarea titlului executoriu;
e) in anul 2016 se plateste 35% din valoarea titlului executoriu
(2) In cursul termenului prevazut la alin. (1) orice procedura de executare silita se suspenda de drept
(3) Sumele prevazute la alin. (1), platite in temeiul prezentei ordonante de urgenta, se actualizeaza cu indicele preturilor de consum comunicat de Institutul National de Statistica
(4) In intelesul prezentei ordonante de urgenta, prin sectorul bugetar se intelege autoritatile si institutiile publice a caror finantare se asigura astfel:
a) integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, dupa caz;
b) din venituri proprii si subventii acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, dupa caz;
c) integral din venituri proprii.
Art. 2. - Prin ordin al ordonatorilor principali de credite va fi stabilita procedura de efectuare a platii titlurilor executorii, cu respectarea termenelor prevazute la art. 1.”
In vederea solutionarii recursului in interesul legii, Inalta Curte are in vedere jurisprudenta relevanta a Curtii Constitutionale si a Curtii Europene a Drepturilor Omului referitoare la prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2009. Astfel, se constata ca, in perioada 2010-2013, in analiza controlului de constitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, Curtea Constitutionala a dezvoltat o bogata jurisprudenta in cuprinsul careia a retinut urmatoarele aspecte: „Guvernul roman nu numai ca nu refuza executarea hotararilor judecatoresti, ci se obliga la plata esalonata a sumelor prevazute prin acestea. Executarea esalonata a unor titluri executorii care au ca obiect drepturi banesti nu este interzisa in niciun mod de Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale; executarea uno icto constituie doar o alta modalitate de executare, fara ca acest lucru sa insemne ca este singura si unica modalitate posibila de executare pe care Guvernul o poate aplica”; „Guvernul, prin adoptarea ordonantei de urgenta criticate, nu neaga existenta si intinderea despagubirilor constatate prin hotarari judecatoresti si nu refuza punerea in aplicare a acestora”; „masurile reglementate au un caracter pozitiv, in sensul ca Guvernul recunoaste obligatia de plata a autoritatii statale si se obliga la plata esalonata a titlurilor executorii” (a se vedea, in principal, Decizia nr. 188/2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, si Decizia nr. 190/2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010. Validitatea solutiei si considerentele acestei decizii au fost reiterate, expres sau implicit, in jurisprudenta ulterioara a Curtii Constitutionale, reprezentata de deciziile nr. 206/2010, nr. 712/2010, nr. 713/2010, nr. 714/2010, nr. 766/2010, nr. 823/2010, nr. 877/2010, nr. 1.107/2010, nr. 1.109/2010, nr. 1.151/2010, nr. 1.171/2010, nr. 1.187/2010, nr. 353/2011, nr. 356/2011, nr. 432/2011, nr. 452/2011, nr. 620/2011, nr. 712/2011, nr. 739/2011, nr. 746/2011, nr. 1.042/2011, nr. 1.534/2011, nr. 1.535/2011, nr. 1.564/2011, nr. 24/2012, nr. 815/2012 si nr. 384/2013). In considerentele Deciziei nr. 897/20122, Curtea Constitutionala, raspunzand sustinerilor partii in sensul ca prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 ar lipsi-o de dobanda pe care ar putea sa o obtina in situatia in care ar intra in posesia sumelor de bani reprezentand drepturi salariale, a retinut ca „dreptul la dobanda nu reprezinta, in situatia sa, un drept concret la care titularul drepturilor salariale este indreptatit in temeiul unei dispozitii legale sau prin interpretarea data legii de catre instanta printr-o hotarare judecatoreasca. Or, Curtea retine ca, prin Decizia din 17 mai 1996, pronuntata in Cauza Lupulet contra Romaniei, Comisia Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca art. 1 din Protocolul aditional la Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu presupune si dreptul de a deveni proprietarul unui bun. Acest articol se aplica numai cu privire la bunurile «actuale» ale reclamantului, iar acesta nu se poate plange de o atingere a dreptului sau de proprietate, cata vreme nu demonstreaza existenta lui”.
In vederea solutionarii recursului in interesul legii, Inalta Curte are in vedere jurisprudenta relevanta a Curtii Constitutionale si a Curtii Europene a Drepturilor Omului referitoare la prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2009. Astfel, se constata ca, in perioada 2010-2013, in analiza controlului de constitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, Curtea Constitutionala a dezvoltat o bogata jurisprudenta in cuprinsul careia a retinut urmatoarele aspecte: „Guvernul roman nu numai ca nu refuza executarea hotararilor judecatoresti, ci se obliga la plata esalonata a sumelor prevazute prin acestea. Executarea esalonata a unor titluri executorii care au ca obiect drepturi banesti nu este interzisa in niciun mod de Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale; executarea uno icto constituie doar o alta modalitate de executare, fara ca acest lucru sa insemne ca este singura si unica modalitate posibila de executare pe care Guvernul o poate aplica”; „Guvernul, prin adoptarea ordonantei de urgenta criticate, nu neaga existenta si intinderea despagubirilor constatate prin hotarari judecatoresti si nu refuza punerea in aplicare a acestora”; „masurile reglementate au un caracter pozitiv, in sensul ca Guvernul recunoaste obligatia de plata a autoritatii statale si se obliga la plata esalonata a titlurilor executorii” (a se vedea, in principal, Decizia nr. 188/2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, si Decizia nr. 190/2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010. Validitatea solutiei si considerentele acestei decizii au fost reiterate, expres sau implicit, in jurisprudenta ulterioara a Curtii Constitutionale, reprezentata de deciziile nr. 206/2010, nr. 712/2010, nr. 713/2010, nr. 714/2010, nr. 766/2010, nr. 823/2010, nr. 877/2010, nr. 1.107/2010, nr. 1.109/2010, nr. 1.151/2010, nr. 1.171/2010, nr. 1.187/2010, nr. 353/2011, nr. 356/2011, nr. 432/2011, nr. 452/2011, nr. 620/2011, nr. 712/2011, nr. 739/2011, nr. 746/2011, nr. 1.042/2011, nr. 1.534/2011, nr. 1.535/2011, nr. 1.564/2011, nr. 24/2012, nr. 815/2012 si nr. 384/2013). In considerentele Deciziei nr. 897/20122, Curtea Constitutionala, raspunzand sustinerilor partii in sensul ca prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 ar lipsi-o de dobanda pe care ar putea sa o obtina in situatia in care ar intra in posesia sumelor de bani reprezentand drepturi salariale, a retinut ca „dreptul la dobanda nu reprezinta, in situatia sa, un drept concret la care titularul drepturilor salariale este indreptatit in temeiul unei dispozitii legale sau prin interpretarea data legii de catre instanta printr-o hotarare judecatoreasca. Or, Curtea retine ca, prin Decizia din 17 mai 1996, pronuntata in Cauza Lupulet contra Romaniei, Comisia Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca art. 1 din Protocolul aditional la Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu presupune si dreptul de a deveni proprietarul unui bun. Acest articol se aplica numai cu privire la bunurile «actuale» ale reclamantului, iar acesta nu se poate plange de o atingere a dreptului sau de proprietate, cata vreme nu demonstreaza existenta lui”.
Si Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat, prin Decizia din 4 septembrie 2012 in Cauza Dumitru Daniel Dumitru si altii impotriva Romaniei (Decizia cu privire la Cererea nr. 57.265/08 introdusa de Dumitru Daniel Dumitru si altii impotriva Romaniei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 709 din 17 octombrie 2012), asupra compatibilitatii cu prevederile Conventiei europene pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale a modalitatii de plata esalonata instituita prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009.
Recunoscand ampla marja de apreciere a legiuitorului national de a se pronunta atat asupra unor probleme de interes public ce necesita reglementare, cat si asupra alegerii modalitatilor de aplicare a actului, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a observat ca statului roman nu i se imputa faptul ca a refuzat executarea unor hotarari judecatoresti ce recunosteau reclamantilor anumite drepturi salariale si nici nu a urmarit, prin aceasta reglementare, eliminarea efectelor acestor hotarari. Asadar, avand in vedere circumstantele economice si financiare concrete existente la momentul adoptarii acestei reglementari, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a observat ca, desi mecanismul de esalonare a suferit modificari, autoritatile nationale l-au respectat, dand dovada de diligenta in executarea hotararilor judecatoresti, astfel incat plata esalonata a sumelor datorate reclamantilor a fost considerata ca rezonabila, neafectand insasi substanta dreptului. In esenta, instanta europeana a apreciat ca masurile luate pentru mentinerea echilibrului bugetar intre cheltuielile si veniturile publice urmareau un scop de utilitate publica (§47-48), erau proportionale cu scopul urmarit (§49), nu afecteaza substanta dreptului reclamantilor, iar plata esalonata a sumelor datorate nu poate fi considerata nerezonabila (§51).
In consecinta, se observa ca, in jurisprudenta evidentiata a Curtii Constitutionale, nu a fost si nu avea a fi transata problema de drept a posibilitatii de acordare a daunelor-interese moratorii, sub forma dobanzii legale, pentru plata esalonata a sumelor prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar in conditiile art. 1 si 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009. Considerentele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 897/2012 nu fundamenteaza o eventuala solutie de respingere de plano a posibilitatii legale de acordare a daunelor-interese moratorii, sub forma dobanzii legale, ci doar inlatura calificarea acestei forme de despagubire ca fiind un „bun actual” in sensul prevederilor art. 1 din Protocolul aditional la Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. In privinta jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului este de retinut ca dezlegarea acestei probleme se realizeaza, in mod evident, potrivit normelor nationale in materie, astfel cum acestea sunt interpretate si aplicate de instantele de judecata.
Or, raportat la normele de drept intern, se constata ca situatia premisa care a generat practica neunitara in instantele din tara si care a determinat sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu prezentul recurs in interesul legii a constat in faptul ca, prin hotarari judecatoresti pronuntate incepand cu anul 2007, unii angajatorii din sectorul bugetar au fost obligati sa achite diferite sume cu titlu de drepturi de natura salariala catre angajati. Fiind vorba despre hotarari judecatoresti prin care au fost solutionate litigii referitoare la drepturi salariale ce decurg din derularea raportului de munca, sunt aplicabile dispozitiile art. 278 pct. 1 din Codul de procedura civila din 1865, respectiv art. 448 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedura civila din 2010, care statueaza ca hotararile primei instante sunt executorii de drept cand au ca obiect plata salariilor sau alte drepturi izvorate din raporturile juridice de munca.
In conditiile in care, de principiu, orice executare a unei hotarari judecatoresti se aduce la implinire de bunavoie, la data de 18 iunie 2009, a fost publicata Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 416, potrivit careia plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pana la data de 31 decembrie 2009, se va realiza in mod esalonat. Natura juridica a masurilor dispuse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 este aceea de suspendare legala a executarii silite a titlurilor executorii avand ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din insusi continutul art. 1 alin. (2) din ordonanta de urgenta, potrivit caruia, in cursul termenului in care are loc plata esalonata, orice procedura de executare silita se suspenda de drept.
Prin urmare, trebuie analizat in ce masura suspendarea legala a executarii silite este de natura a impiedica dreptul persoanelor vizate de a solicita repararea integrala a prejudiciului prin acordarea de daune-interese. Cererile adresate instantelor de judecata, prin care au fost solicitate daune-interese sub forma de dobanzi au fost intemeiate pe dispozitiile art. 1082 si 1088 din Codul civil din 1864 ce se regaseste in cuprinsul cap. VII, intitulat „Despre efectele obligatiilor”. Aceasta pozitionare in cuprinsul codului face ca dispozitiile legale invocate sa isi gaseasca aplicarea doar in materia raspunderii contractuale sau delictuale. Intrucat, pentru a se angaja raspunderea civila contractuala se impune preexistenta unui contract, ori de cate ori nu sunt intrunite conditiile raspunderii contractuale, sunt aplicabile regulile privind raspunderea civila delictuala, care reprezinta dreptul comun in materia raspunderii civile.
Cum intrarea in vigoare a unui act normativ ce are ca efecte suspendarea executarii silite nu poate fi analizata din punctul de vedere al raspunderii contractuale, urmeaza a se analiza in ce masura acest fapt reprezinta un delict civil, de natura a atrage sanctiunea civila a daunelor-interese. Executarea sau executarea cu intarziere a obligatiei de plata stabilite printr-o hotarare judecatoreasca poate antrena raspunderea civila delictuala, chiar daca izvorul obligatiei a carei incalcare a fost sanctionata prin hotararea judecatoreasca ce reprezinta titlu executoriu este un contract. Chiar daca, in literatura de specialitate, aplicarea prevederilor din Codul civil din 1864 referitoare la efectele obligatiilor si in materia raspunderii civile delictuale a fost disputata, practica judiciara a fost constanta in acest sens.
Acest fapt este demonstrat chiar de hotararile judecatoresti ce au generat solutiile contrare in speta, incidenta art. 1082 si 1088 din Codul civil din 1864 reprezentand premisa analizei pretentiilor, atat in cazul solutiilor favorabile reclamantilor, cat si in cazul celor defavorabile. Disputa doctrinara a fost insa transata prin art. 1.381 alin. (3) din Codul civil din 2009, in sensul ca dreptului la repararea prejudiciului in cazul raspunderii delictuale ii sunt aplicabile, de la data nasterii sale, toate dispozitiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea si stingerea obligatiilor. Prin urmare, in cazul executarii cu intarziere a obligatiei de plata a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual ori delictual al obligatiei, daunele-interese sub forma dobanzii legale se datoreaza, fara a se face dovada unui prejudiciu si fara ca principiul repararii integrale a prejudiciului sa poata fi nesocotit. In ceea ce priveste conditiile de angajare a raspunderii civile, acelea sunt cele ale raspunderii civile delictuale, respectiv: existenta unei fapte ilicite, vinovatia, existenta unui prejudiciu, legatura de cauzalitate, tinandu-se cont de particularitatile executarii unei obligatii de plata a unei sume de bani, precum si de efectele Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2009. Aceste conditii trebuie indeplinite in mod cumulativ, astfel incat neindeplinirea uneia este suficienta pentru respingerea pretentiilor.
In ceea ce priveste conditia existentei unui prejudiciu se constata ca nici autorul sesizarii si nici instantele de judecata care au respins pretentiile reclamantului nu l-au exclus de plano, invocand principiul reparatiei integrale in materia raspunderii civile, prevazut de art. 1084 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 din Codul civil din 2009. Este evident faptul ca prin executarea esalonata a obligatiei de plata creditorul a suferit un prejudiciu a carui existenta este confirmata chiar de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, care, in cuprinsul art. 1 alin. (3), prevede ca sumele platite esalonat se actualizeaza cu indicele preturilor de consum comunicat de Institutul National de Statistica. Or, prin instituirea obligatiei de actualizare a sumei cu indicele preturilor de consum, legiuitorul recunoaste implicit existenta prejudiciului cauzat prin executarea esalonata si, in consecinta, instituie o reparatie partiala, prin acordarea de daune-interese compensatorii (damnum emergens). In aceste conditii sunt incidente dispozitiile invocate ale art. 1082 si 1088 din Codul civil din 1864, respectiv ale art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza intai si art. 1.535 alin. (1) din Codul civil din 2009, care consacra principiul repararii integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii de catre debitor a obligatiei, conform caruia prejudiciul cuprinde atat pierderea efectiv suferita de creditor (damnum emergens), cat si beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans).
Potrivit acelorasi dispozitii, in cazul in care o suma de bani nu este platita la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii fara a trebui sa dovedeasca vreun prejudiciu. In cazul dat, pierderea efectiv suferita de creditor, ca prim element de reparare integrala a prejudiciului, este remediata prin masura prevazuta de art. 1 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, constand in actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele preturilor de consum. Insa principiul repararii integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executarii esalonate a titlurilor executorii, impune si remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobanzii legale. Debitorul poate fi exonerat de obligatia de a repara integral prejudiciul cauzat prin executarea cu intarziere a creantei stabilite prin titlu executoriu daca face dovada interventiei unui caz fortuit sau a unui caz de forta majora, imprejurari care se circumscriu sintagmei „cauza straina, care nu-i poate fi imputata”
in intelesul art. 1082 din Codul civil din 1864. In ipoteza data, insa, desi nu se contesta imprejurarile care au justificat masurile promovate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, in scopul mentinerii echilibrului bugetar, masuri care nu au afectat substanta dreptului creditorilor, acestea nu inlatura de plano aplicarea principiului repararii integrale a prejudiciului, sub aspectul acordarii daunelor-interese moratorii, sub forma dobanzii legale. Atat timp cat repararea integrala a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atat acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cat si beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul ca, in ipoteza data, poate fi acoperita doar pierderea efectiva [in temeiul art. 1 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009], iar nu si beneficiul nerealizat, echivaleaza cu nesocotirea principiului repararii integrale a prejudiciului.
Cat priveste existenta unei fapte ilicite, savarsite cu vinovatie, in sensul dispozitiilor legale ce instituie raspunderea civila, aceasta consta in executarea cu intarziere de catre debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii in favoarea persoanelor din sectorul bugetar. Fapta imbraca forma ilicitului civil, deoarece, in analiza indeplinirii conditiilor raspunderii civile delictuale in circumstantele date, in sensul opiniei exprimate de specialisti recunoscuti, depusa la dosarul cauzei, nu se poate retine ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 reprezinta un caz fortuit care sa rastoarne prezumtia relativa de culpa a debitorului in executarea obligatiei, intrucat acestui element ii lipsesc doua caracteristici esentiale, si anume: natura imprevizibila a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului [care nu poate fi acceptata prin raportare la conduita asteptata a debitorului care trebuia sa se comporte ca un bun proprietar, cu atat mai mult cu cat debitor este chiar statul, prin institutiile sale, iar, conform art. 44 alin. (1) din Constitutie, „creantele asupra statului sunt garantate”] si faptul ca masura de esalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un tert.
Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 517 alin. (1) cu referire la art. 514 din Codul de procedura civila,
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE In numele legii DECIDE:
Admite recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in sensul ca: In aplicarea dispozitiilor art. 1082 si 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I si art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata, cu modificarile ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobanzii legale pentru plata esalonata a sumelor prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea unor drept uri salariale personalului din sectorul bugetar in conditiile art. 1 si 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, ap robata cu modificari prin Legea nr. 230/2011.
Obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedura civila. Pronuntata in sedinta publica, astazi, 17 februarie 2014.
VICEPRESEDINTELE INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE IULIA CRISTINA TARCEA
Magistrat-asistent-sef, Bogdan Georgescu
Note de subsol
1 In evolutia procesului legislativ, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Pa rtea I, nr. 416 din 18 iunie 2009) a fost modificata si completata prin urmatoarele ordonante de urgenta: Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 18/2010 (pub licata in Monitorul Oficial alRomaniei, Partea I, nr. 162 din 12 martie 2010), Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 45/2010 (publicata in Monitorul Oficia l al Romaniei, Partea I, nr. 337 din 20 mai 2010) si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 113/2010 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 853 d in 20 decembrie 2010), cele trei ordonante de urgenta fiind respinse prin Legea nr. 196/2011 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 795 din 9 noiembrie 2011), Legea nr. 228/2011 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 863 din 7 decembrie 2011) si Legea nr. 229/2011 (publicata in Monito rul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 863 din 7 decembrie 2011).
2 Decizia nr. 897 din 25 octombrie 2012 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2013.
Radamante 
sca baloisibaloi
Comentarii articol (0)