Zece provocări comune ale părinților și soluțiile lor

Articol scris de Geo Mihalcea

Copiii din ziua de azi parcă se maturizează mult mai repede decât am făcut-o noi, părinții lor. Stau mereu cu telefonul după ei, parcă le sare țandăra din orice, mint mai des și mai convingător, se ceartă între ei și au probleme cu controlul furiei. Pentru orice există rezolvare!

Rezolvarea începe cu un strop de calm

1. Lipsa de încredere

Pe măsură ce copiii cresc, încep să întâlnească alți copii cu care în mod firesc ar trebui să lege relații de prietenie. Unii își fac ușor prieteni, alții nu. Aici intervin părinţii, care ar trebui să găsească o modalitate de a-l apropia de alţi puști cu aceleaşi preocupări şi pasiuni.

Soluţie

Cel mai bun mod de a face față acestei situații este să-ți observi copilul. Dacă refuză în mod frecvent să se joace cu alți copii, poți vorbi cu el cu blândețe, pentru a descoperi cauza. În niciun caz nu trebuie să-l forțezi să converseze cu cineva sau să se joace cu un copil pe care nu-l place! Poate tu ai un copil timid pur și simplu!

Un copil timid devine şi mai timid atunci când mama, tata, mătuşa şi toţi cei patru bunici nu vorbesc decât despre timiditatea lui. Şi se arată îngrijoraţi că nu are prieteni. E ca şi cum ai atrage mereu atenţia unui copil bâlbâit că nu vorbeşte corect.

În loc să-i accentuaţi atitudinea retrasă, mai bine îl învăţaţi cum să spargă gheaţa. Ca şi în cazul adulţilor, un compliment face minuni. Un timid care ştie să facă complimente şi se arată interesat de preocupările altor copii e pe jumătate „vindecat”.

2. Dependența dispozitivului digital

Toată viața noastră se învârte în jurul dispozitivelor, dar copiii percep dispozitivele digitale într-un mod diferit. Când au prins un telefon sau o consolă de jocuri video, vor rămâne agățați de ele ore întregi. Și atunci când le spui că e timpul să ia o pauză, devin nervoși, agitați sau plâng de zici că li s-au înecat toate corbăbiile!

Soluţie

Bine ar fi să-i oferi copilului activități care să-i producă aceeași emoție ca cea a jocurilor video! Știu, sună ciudat, dar nu este deloc imposibil! Stai cu ochii pe el și vezi ce-l mai face fericit în afară de device-uri. Activitățile în aer liber și jocurile de masă sunt o alternativă minunată la care poate participa întreaga familie! Obișnuiește-l cu o rutină zilnică, fă-i un program de la care să nu se abată atunci când vine vorba de jocuri. Activitățile trebuie îmbinate, pentru o dezvoltare armonioasă a celui mic!

3. Obiceiuri alimentare inadecvate

De multe ori copiii nu mănâncă mese adecvate la momentul potrivit și în cantitatea optimă. În loc să mănânce legume sănătoase, optează deseori pentru dulciuri și gustări gata cumpărate. Hamburgerii, pizza și alte alimente nesănătoase îi fac cu ochiul, iar copilul tău ar dori să mănânce doar așa ceva și-n niciun caz să guste din ciorbița cu legume!

Soluţie

În astfel de cazuri, forțarea nu funcționează niciodată! Încercă să vorbești cu copilul tău despre efectele consumului frecvent de alimente necorespunzătoare. Arată-i exemple de obezitate și probleme de sănătate (poate ai chiar la voi în familie, ca să fie mai convingătoare teoria ta!). Include-l în diverse activități ale bucătăriei și lăsă-l să vadă cum se prepară o masă cu adevărat sănătoasă și gustoasă!

Fii un model pentru cei mici!

4. N-are chef să învețe

Fiecare părinte a fost nevoit să se lupte cu copilul lui pentru efectuarea temelor, studiul pentru un examen sau pur și simplu în vacanță să repete ce i-a fost predat de curând! Din păcate, mulți părinți își amenință copiii cu pedepse aspre dacă nu studiază la timp. Nu, nu asta este soluția cea mai bună! Copilul trebuie motivat, nu certat!

Soluţie

Încearcă să vorbești cu el despre ce i-a plăcut în școală și inculează-i un sentiment de curiozitate și interes pentru subiectul respectiv. Dacă nu este atras de un anumit subiect, vorbește-i despre modul în care cunoașterea poate fi aplicată, cu exemple din viața reală. Copiii trebuie să înțeleagă de mici că vor învăța de plăcere, că tot ce învață le folosește în viață… că, vorba aceea, „ai carte, ai parte!”

5. Plânge și se plânge mai mereu

Aproape toți copiii plâng și se plâng părinților. Uneori chiar pentru cele mai mici fleacuri. Orice mic incident în școală, la joacă cu prietenii sau chiar acasă l-ar putea determina să se plângă și să se văicărescă minute-n șir.

Soluţie

Este important să știi că motivul real al plânsului copilului tău este că vrea atenția ta în acea clipă. Cel mai bine este să vorbești cu el în momentul în care îl auzi plângând și oferi o soluție rapidă. Treptat, educă-l să-și comunice problemele sale în mod corect, în loc să plângă tot timpul. Vorbește-i despre cum poate el însuși să-și rezolve anumite probleme, fără să te mai tragă de fustă de fiecare dată!

6. E furios sau chiar agresiv

Există etape în dezvoltarea copilului tău când manifestările agresive sunt mai pregnante. Nu te alarma, este în firea lucrurilor ca micuţii de 2-3 ani să aibă crize de furie intense, care se răresc simţitor pe la 4-5 ani.

După această vârstă devine o situație destul de dificilă și poate fi rezultatul diverselor probleme parentale. Când acțiunile copilului tău nu sunt verificate, el s-ar putea transforma într-un copil nervos care țipă și sparge lucrurile, provocând în mod constant probleme și stres pentru tine. E și mai grav dacă vecinii sau părinții celorlalți copii încep să se plângă de comportamentul lui.

Soluţii:

a. Când este nervos, mofturos, păstrează-ţi calmul, nu-i pune paie pe foc micului morocănos.
b. În astfel de situaţii mergi cu copilul într-un loc în care se poate calma, într-o altă cameră sau chiar afară. Distrage-i atenţia cu un obiect care ştii că-l interesează.
c. Când criza este la apogeu, este inutil să-i faci morală sau să încerci să-l linişteşti.
d. Dacă copilul a reuşit să se calmeze, poţi discuta cu el; laudă-l pentru faptul că acum vă puteţi înţelege.
e. Nu-l recompensa când s-a calmat, deoarece ar putea crede că este premiat pentru criză şi o va repeta; copilul nu are voie să obţină prin agresivitate şi furie ceea ce nu ar fi obţinut altfel.
f. Dacă reprizele de furie se repetă, apelează la ajutorul unui specialist.

Apezeală la un expert, dacă nu te descurci!

7. Minte

Aproape toți copiii mint, deci nici al vostru nu va face excepție. Să te îngrijorezi atunci când minciuna devine un obicei și simți că nu mai poți avea aproape deloc încredere în el!

Soluţie

Minciuna este des întâlnită la copilul mic, pe care fantezia şi inteligenţa îl împing de multe ori să exagereze sau să păcălească. Nu vă speriaţi dacă puiul vostru minte şi nu-l acuzaţi spunându-i „De ce minţi?”. Explicaţi-i ce înseamnă minciuna şi ce poate aduce cu ea: e cel mai potrivit lucru pe care-l puteţi face.

Uneori, ignorând astfel de comportamente, ele dispar. Trebuie să alegeţi calea cea mai bună în funcţie de situaţie, de minciunică, de frecvenţa ei, de alte comportamente asociate. Iar poveştile şi basmele terapeutice precum acesta le pot sugera copiilor soluţiile de care au nevoie.

8. Probleme comune ale părinților. Vine al doilea copil. Ce va zice primul?

Una dintre cele mai mari greşeli pe care le poţi „comite“, preocupată fiind de viitoarea naştere, este să îţi excluzi puiul din tot ceea ce are legătură cu frăţiorul sau surioara care se anunţă. Cei doi vor avea o relaţie mult mai bună, pe măsură ce trec anii, dacă fratele mai mare are, încă de la început, partea lui în deciziile familiei.

Soluţii:

• scopul implicării fratelui mai mare este să îl faci să se simtă important, nu să-ţi fie, cu adevărat, util. Nu-i da „sarcini“ importante;
• chiar dacă diferenţa de vârstă dintre copii este mai mare, nu ceda tentaţiei de a-l transforma pe primul născut în „bonă“ de ocazie;
• copiii care n-au împlinit încă 12 ani nu trebuie să rămână nici o secundă singuri în casă cu un bebeluş. Îi pot face rău fără să vrea.

9. Este neascultător!

Există momente în care ceri copilului tău să facă ceva, iar el se refuză. Cei mai mulți părinți interpretează acest lucru ca fiind nepoliticos sau sunt și unii care cred că au un copil prea deștept și de aceea nu urmează niște cerințe simple! Există o vorbă din bătrâni pentru asta: „Cu cât îi dai mai mult nas, cu atât ți se va urca în cap și greu îl mai dai jos de acolo!”

Soluţie

Oferă-i piciului tău un model de comportament politicos. Poate că ţi s-a întâmplat să vezi cum un părinte ţipă la copilul lui aşteptându-se totuşi ca acesta să reacţioneze în mod politicos faţă de un adult. Este important să ştii că lucrurile nu funcţionează în felul acesta. Copilul va învăţa mai curând să se comporte aşa cum vede decât aşa cum i se spune să se comporte.

Dacă îţi doreşti ca piticul tău să fie politicos, tu însăţi trebuie să fii în acest fel. Foloseşte un ton jos şi calm, atunci când îi vorbeşti copilului tău, şi formulează în raport cu el cereri şi nu ameninţări. Deşi nu este întotdeauna uşor să fii răbdătoare cu un copil nervos sau agitat, aceasta este datoria ta ca părinte: să faci tot ce poţi pentru a-i oferi un model bun.

10. Trişează sau schimbă regulile

O face pentru a câştiga un joc, nu ştie să piardă, nu-şi recunoaşte greşeala, învaţă să mintă pentru a ieşi din situaţii critice sau pentru că îi este mai uşor astfel, iar tu te simţi descumpănită, neştiind ce să faci.

Soluții:

• discută cu el şi întreabă-l cum se simte atunci când este nedreptăţit;
• explică-i ce înseamnă să fie un bun coechipier; fă-l să înţeleagă faptul că uneori este necesar să accepte mici compromisuri;
• joacă-te cu el şi amuză-te atunci când se întâmplă ca tu să pierzi jocul; nu-i permite să schimbe regulile jocului şi exprimă-ţi dezamăgirea când îl surprinzi trişând;
• evită să-l pedepseşti atunci când îşi recunoaşte greşeala; încurajează-l să şi-o asume, lăudându-l şi căutând împreună soluţii pentru rezolvarea situaţiei.

Articol preluat de pe www.totuldespremame.ro. Puteţi citi aici articolul original.