avocatnet.ro 
Prevederea eliminată de Legea 113/2020 în data de 11 iulie 2020 stabilea astfel: „Când cererea de deschidere a procedurii de insolvență este introdusă de debitor, cuantumul creanțelor bugetare trebuie să fie mai mic de 50% din totalul declarat al creanțelor debitorului”.
Din moment ce această dispoziție a fost abrogată din Legea insolvenței, datornicii au scăpat de necesitatea de a plăti cu prioritate datoriile către stat, pentru a putea să ceară intrarea în insolvență. Asta înseamnă că avem din nou un echilibru între categoriile de creditori implicate în procedura insolvenței - statul nu mai este avantajat atunci când vine vorba de recuperarea datoriilor.
„Condiția eliminată a reprezentat în mod evident o măsură prin care s-a urmărit evitarea acumulării unor restanțe la plata creanțelor bugetare. Practic, debitorii care se confruntau cu probleme financiare erau nevoiți să urmărească achitarea pe cât posibil cu prioritate a creanțelor bugetare, pentru a se putea pune sub protecția legii insolvenței.
Nici această reglementare ce favoriza creditorii bugetari nu era corelată cu alte prevederi ale legii insolvenței care instituie, fără nicio distincție cu privire la natura și ponderea creanțelor restante, obligația de a formula cererea de deschidere a procedurii în termen de 30 de zile de la data apariției stării de insolvență. În consecință, eliminarea acestei condiții reprezintă o modificare justificată, care înlătură necorelarea sesizată și readuce pe poziții mai echilibrate categoriile de creditori participanți la procedură”, a explicat, pentru redacția avocatnet.ro, Cătălina Mihăilescu, managing associate la Țuca Zbârcea & Asociații.
Această condiționare fusese introdusă în Legea insolvenței în toamna anului 2018 și a provocat reacții negative în spațiul public. La momentul respectiv, reprezentanții Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România atrăgeau atenția că firmele riscau să se găsească într-o stare continuă de insolvență nedeclarată.
Practic, dacă avea datorii la stat ce depășeau 50% din totalul datoriilor declarate, o companie nu putea să ceară intrarea în insolvență în termenul legal obligatoriu de 30 de zile. Cu alte cuvinte, datornicul era forțat fie să plătească într-un fel sau altul o parte a datoriilor la stat, fie să aștepte ca unul dintre creditori să ceară intrarea în insolvență.
Astfel, eliminarea condiționării intrării în insolvență de cuantumul datoriilor la stat a fost o corectură impusă de dificultățile pe care această măsură le-a creat în ultimii ani datornicilor și creditorilor privați.
sergiugrig