Angajatorul vrea testare COVID-19 la muncă. Pot refuza angajații? Răspunsul Inspecției Muncii

După mai multe întrebări ridicate de salariați pe această temă, respectiv dacă sunt obligați să consimtă la efectuarea acestor teste, le-am adresat celor de la Inspecția Muncii câteva întrebări:

• dacă angajatorii au cadrul legal care să le permită astfel de practici la momentul actual;
• dacă da, cum ar trebui implementată chestiunea și dacă cheltuielile ar trebui suportate de firmă (am văzut salariați care spuneau că au fost obligați să suporte ei costurile testelor) și
• dacă angajații pot refuza testarea.

În răspunsul oferit, cei de la Inspecția Muncii ne-au invitat practic să analizăm puțin conținutul unor reglementări ce țin de sănătatea și securitatea în muncă (SSM), dar al căror caracter nu e tocmai nou pentru firmele din România.

În primul rând, trebuie să avem în față HG nr. 355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor și Legea nr. 319/2006 (Legea SSM).

Potrivit acestei legi, supravegherea sănătății lucrătorilor e asigurată prin medicii de medicina muncii. Concret, supravegherea sănătății lucrătorilor reprezintă, potrivit HG 355, totalitatea serviciilor medicale care asigură prevenirea, depistarea, dispensarizarea bolilor profesionale și a bolilor legate de profesie, precum și menținerea sănătății și a capacității de muncă a lucrătorilor.

Practic, ne-au transmis cei de la Inspecția Muncii, angajatorul nu decide, dacă putem să forțăm o astfel de exprimare aici, "de capul său", o atare măsură - care ține, fără niciun dubiu, de domeniul sănătății la locul de muncă. Luarea unor măsuri ce țin de acest domeniu se face conform celor constatate de medicul de medicina muncii.

"Medicul de medicina muncii asigură supravegherea activă a sănătății lucrătorilor în raport cu caracteristicile locului de muncă și, în mod particular, cu factorii de risc profesional.

Orice inițiativă a angajatorului cu privire la acțiuni întreprinse pentru depistarea și limitarea transmiterii infecției suspecte cu SARS-CoV-2 trebuie să țină seama de faptul  că art. 6 din Legea 418/2004 privind statutul profesional specific al medicului de medicina muncii precizează:

«Medicul specialist de medicina muncii este principalul consilier al angajatorului și al reprezentanților angajaților în probleme de promovare a sănătății în munca și în îmbunătățirea mediului de muncă din punct de vedere al sănătății în muncă.»

Implementarea unor practici de lucru sigure pentru limitarea expunerii la COVID-19 la locul de muncă necesită în primul rând evaluarea riscurilor și, ulterior, realizarea unei ierarhii a măsurilor de control și prevenire", subliniază Inspecția Muncii.

În Legea nr. 418/2004 scrie că medicul de medicina muncii identifică factorii de risc și participă la acțiunile de evaluare a acestora - nu angajatorul identifică riscurile.

"Având în vedere prevederile legale amintite mai sus și în situația epidemiologică actuală, instituțiile care au atribuții specifice în stabilirea diverselor măsuri care se impun, respectiv anchete epidemiologice, verificări, controale, teste sunt Ministerul Sănătății prin Direcțiile de Sănătate Publică, Comitetul pentru Situații de Urgență și medicii de medicina muncii", conchide Inspecția Muncii în răspunsul oferit redacției noastre.

Practic, din cele transmise putem trage concluzia că angajatorii nu sunt în măsură să impună astfel de teste pentru depistarea COVID-19 angajaților lor. Oricum, în situația în care mai mulți angajați ai unei firme ajung să fie depistați pozitiv cu coronavirus, o anchetă epidemiologică la locul de muncă va începe, cel mai probabil, destul de curând - a se vedea, de pildă, recentele cazuri apărute în presa centrală în care ferme sau fabrici au fost închise temporar din cauza numărului crescut de persoane infectate cu acest virus.