De acum, la OSIM pot fi înregistrate noi tipuri de mărci, atât timp cât ele pot fi identificate cu precizie

Legea nr. 112/2020 (intrată în vigoare în 12 iulie) a modificat Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice. Cum spuneam, modificarea majoră este că, de acum, nu mai este obligatorie reprezentarea grafică a mărcii (cum era, până recent). „Poate constitui marcă orice semn, cum ar fi cuvintele, inclusiv numele de persoane sau desenele, literele, cifrele, culorile, elementele figurative, forma produsului sau a ambalajului produsului sau sunetele”, este precizat în forma actualizată a Legii nr. 84/1998.

Singurele condiții ce trebuie îndeplinite de mărci, pentru a fi recunoscute și protejate ca atare, prin înregistrare la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM), sunt:

• să fie posibilă distingerea produselor sau a serviciilor unei întreprinderi de alte produse sau servicii, prin referire la marca respectivă;
• mărcile respective să fie reprezentate în Registrul mărcilor într-un mod care să permită autorităților competente și publicului să stabilească cu claritate și precizie obiectul protecției conferite titularului lor.

Drepturi noi pentru titularii de mărci

O altă modificare este că este introdusă, expres, o serie de noi situații în care titularul unei mărci poate să le ceară terților să nu facă ceva ce i-ar afecta beneficiul mărcii de a cărei protecție beneficiază. Beneficiarul mărcii poate, mai exact, să le ceară terților să nu:

• utilizeze semnul ca denumire comercială sau pentru publicitate sau
• să nu utilizeze semnul în publicitatea comparativă într-un mod care contravine Legii nr. 158/2008 privind publicitatea înșelătoare și publicitatea comparativă;
• să nu aplice un semn identic sau similar cu marca pe ambalaje, etichete, elemente sau dispozitive de securitate ori de autenticitate sau pe orice alte suporturi pe care se poate aplica marca;
• să nu ofere, introducă pe piață sau să nu dețină ambalaje, etichete, elemente sau dispozitive de securitate sau de autenticitate sau orice alte suporturi pe care se poate aplica marca;
• să nu importe sau să exporte ambalaje, etichete, elemente sau dispozitive de securitate sau de autenticitate sau oricare alte suporturi pe care se poate aplica marca.

Aceste cauze se adaugă celor ce, oricum, erau prevăzute în lege, în forma anterioară modificării:

• interzicerea aplicării semnului pe produse sau pe ambalajul acestor produse;
• interzicerea oferirii produselor sau a comercializării ori a deținerii lor într-un scop care contravine protecțiilor acordate mărcilor sau, după caz, oferirea sau prestarea serviciilor sub semnul mărcii respective;
• interzicerea importului sau exportului de produse sub semnul mărcii;
• interzicerea utilizării semnului pe documente comerciale sau pentru publicitate.

O altă noutate interesantă este faptul că, de acum, titularul unei mărci poate să-i ceară editorului unei lucrări scrise de referință să scoată în evidență caracterul de marcă înregistrată al mărcii reproduse în acea lucrare, dacă se poate crea senzația că ar fi vorba de un produs sau de un serviciu generic.

Obligații noi pentru titularii de mărci

O altă noutate este că, de acum, clasificarea bunurilor și a serviciilor, în vederea înregistrării mărcilor, se face în funcție de ceea ce este numit „Clasificarea de la Nisa”, un sistem internațional de clasificare, stabilit prin tratate internaționale, la care România a aderat în 1998.

Pentru titularii de mărci, acest lucru înseamnă că mărcile lor înregistrate vor beneficia de protecție prin referire la clasele de produse și servicii stabilite prin sistemul menționat anterior. În acest context, titularii de mărci trebuie, până la 30 septembrie 2020, să verifice întinderea protecției mărcilor lor, prin referire la produsele și serviciile din cadrul Clasificării de la Nisa.

Dacă își dau seama că intenția lor, la momentul înregistrării mărcii, a fost ca mai multe produse sau servicii să beneficieze de protecție decât cele din clasele din sistemul menționat anterior, titularii mărcilor vor trebui să depună o declarație, în acest sens, la OSIM. Dar acest lucru se aplică doar dacă protecția mărcilor vizează produse și servicii ce depășesc sensul literal al titlului clasei vizate, sub rezerva ca produsele sau serviciile astfel indicate să fie incluse în lista alfabetică a clasei respective din ediția Clasificării de la Nisa în vigoare la data depunerii cererii de înregistrare a mărcii.

Alte modificări

S-a schimbat momentul de la care poate fi cerută decăderea titularului mărcii din drepturile conferite de acea marcă, dacă, pe o perioadă de cinci ani, marca nu a fost folosită efectiv pe teritoriul României pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta a fost înregistrată (trebuind nici să nu existe motive justificate pentru acea neutilizare). În concret, termenul de cinci ani va curge de la momentul încheierii procedurii de înregistrare a mărcii, nu de la data înscrierii în Registrul mărcilor, cum era cazul, până recent.

Au apărut modificări și în privința termenului în care poate fi introdusă o acțiune în anulare a înregistrării unei mărci. Până recent, era posibilă introducerea acțiunii în anulare, ca regulă, doar în termen de cinci ani de la momentul înregistrării mărcii (cu excepția înregistrării mărcii cu rea-credință). Acum, însă, acest termen nu mai există, iar o cerere de anulare poate fi introdusă oricând, pe perioada de protecție a mărcii, indiferent de motiv. 

Apar și anumite modificări la lista în care sunt enumerate motivele absolute de refuz a înregistrării unei mărci. Deși cele mai multe situații de refuz sunt păstrate ca înainte (de exemplu, nu pot fi înregistrate mărci care sunt lipsite de caracter distinctiv, mărci care sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri sau mărci care imită, fără autorizație, steme sau drapele ale altor state), există și anumite noutăți.

De exemplu, interdicția de înregistrare a unei mărci ce reproduce, în elementele ei esențiale, o denumire anterioară a unui soi de plante, înregistrată în conformitate cu legislația Uniunii Europene sau cu legislația națională ori cu acordurile internaționale la care Uniunea Europeană sau România este parte. E vorba de acea legislație sau acorduri internaționale care conferă protecție drepturilor de proprietate asupra unui soi de plante și care se referă la soiuri de plante din aceeași specie sau din specii înrudite îndeaproape.

Au apărut și unele schimbări la termenele aplicabile în diverse proceduri. De exemplu, este introdus, în premieră, un termen de două luni în care, ulterior opoziției formulate de un terț la cererea de înregistrare a mărcii, solicitantul poate să încerce o soluționare amiabilă cu cel care a formulat opoziție la înregistrare. Abia la expirarea acelor două luni, dacă nu se poate ajunge la o înțelegere, se va merge mai departe, iar cel care a făcut opoziție va depune dovezi pentru a-și susține poziția.