Enciclopedie europeana: Marci

Pentru producatorii sau furnizorii de servicii care au investit timp, efort si bani pentru a construi o buna imagine a “brandului”, marcile sunt o modalitate de a ii impiedica pe altii sa profite in mod necinstit de reputatia lor. Acest lucru asigura o concurenta loiala intre companiile concurente pe piata si incurajeaza producatorii sa investeasca in domeniul calitatii si a reputatiei produselor si serviciilor lor.

Protectia prin marca se poate aplica la “brand”-uri, nume, semne, simboluri si chiar culori, mirosuri, sunete si forme. Pe scurt, aproape orice caracteristica distinctiva adaugata unui produs sau serviciu, care il deosebeste de un alt produs sau serviciu, se poate proteja prin marca.

In majoritatea tarilor, pentru a proteja o marca, aceasta trebuie inregistrata la oficiul pentru marci guvernamental national sau regional de marci, iar marca este inregistrata pentru a fi folosita la produse si servicii specifice. Un titular de marca poate impiedica pe altii sa utilizeze marca sa pentru produse sau servicii similare sau fara legatura cu acestea, sau sa foloseasca marci similare pentru aceleasi produse sau servicii, sau pentru unele similare, daca, procedand astfel, este posibil sa se creeze confuzie in mintea publicului consumator. In multe tari, marci renumite sau bine cunoscute se bucura de protectie impotriva utilizarilor considerate ca discrediteaza, dilueaza sau beneficiaza in mod neloial de reputatia marcii renumite.

Aproape toate afacerile, fie mari sau mici, se bazeaza pe marci. Protectia prin marca este folosita mai mult decat orice alta forma de proprietate intelectuala, atat in economiile in curs de dezvoltare cat si in cele dezvoltate. Multe marci sunt in prezent folosite ca nume de domenii in Internet. Probleme referitoare la coexistenta numelui de domeniu si a sistemelor de marci sunt inca in curs de rezolvare, intrucat sistemul de nume de domeniu este inca in faza de dezvoltare. De exemplu, inregistrarile abuzive, ca nume de domenii, ale marcilor apartinand altor persoane pot fi adesea abordate printr-o rezolvare on-line a litigiului folosind politica stabilita de ICANN (Internet Corporation for Assigned Names and Numbers).

Exista cateva acorduri internationale privind protectia marcilor. Pentru probleme legate de fond, cele mai importante sunt Conventia de la Paris pentru Protectia Proprietatii Industriale (1883), Tratatul privind dreptul marcilor (1994) si Acordul TRIPS (1994). Pentru probleme procedurale, tratatele importante sunt Aranjamentul de la Madrid referitor la inregistrarea internationala a marcilor (1891) si Protocolul referitor la acest Aranjament (1989) si Aranjamentul de la Nisa referitor la clasificarea internationala a produselor si serviciilor in scopul inregistrarii marcilor (1957). In Europa, Reglementarea nr. 40/94 cu privire la marca comunitara (CTM) permite titularului marcii sa obtina un singur titlu de protectie a marcii care cuprinde cele 15 state membre ale Uniunii Europene, iar de la 1 mai 2004, respectiv 1 ianuarie 2007, UE extinsa va fi inclusa automat in domeniul inregistrarilor existente. 

www.ccib.ro/eurojurnal

Nota AvocatNet: Numai legislatia europeana din editia printata a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene poate fi considerata autentica