Vrei sa iti inregistrezi un domeniu de site? La ce aspecte legale trebuie sa fii atent ca sa eviti litigiile in online

Pentru a va asigura ca nu incalcati dreptul la marca al altei persoane, este recomandat sa efectuati o cercetare de marca in prealabil inregistrarii domeniului web precum si sa efectuati o cercetare pe internet pentru a vedea daca altcineva este cunoscut pentru folosirea acelui nume.

Conform Acordului/Contractului de inregistrare, declarati, printre altele, ca inregistrarea domeniului web nu va incalca drepturile vreunui tert si ca nu veti folosi domeniul web contrar legilor si normelor aplicabile. De asemenea, se specifica faptul ca este responsabilitatea dumneavoastra de a determina daca inregistrarea domeniului web incalca drepturile unui tert. Regulile de inregistrare pentru domeniile care se termina in extensia .ro (inclusiv: .com.ro,  .org.ro,  .tm.ro, .store.ro, .info.ro, nom.ro,  .nt.ro,  .firm.ro,  .www.ro,  .arts.ro,  .rec.ro)  prevad faptul ca „acceptarea unei aplicatii si inregistrarea unui nume de domeniu nu inseamna ca ROTLD (compania care ofera serviciile de inregistrare de domenii cu extensia .ro - n. red) recunoaste ca cel ce a inregistrat numele de domeniu respectiv are dreptul legal de a folosi acel domeniu, de exemplu cazul numelor de domenii ce se refera la marci inregistrate, nume de firma sau de personalitati bine cunoscute.”

„Noi nu putem si nu verificam daca numele de domeniu pe care il selectati, sau utilizarea numelui domeniului, incalca drepturile legale ale altor partii. Noi insistam ca dumneavoastra sa investigati daca numele selectat sau utilizarea lui incalca drepturile legale ale altor parti.”, scrie ROTLD, in sectiunea Contract pentru inregistrare (sursa: http://rotld.ro, sectiunea Contract pentru Inregistrare). Din aceste declaratii si disclaimere rezulta ca cel ce isi inregistreaza domeniul web trebuie sa fie diligent si sa faca un minimum de verificari pentru a vedea daca vreun tert foloseste cu valoare de marca acel nume.

De asemenea, inainte de a inregistra un nume de domeniu este recomandat sa inregistrati acel nume ca marca la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci pentru a dobandi dreptul exclusiv de a-l folosi si pentru a interzice altora folosinta lui neautorizata.

Este suficient sa depuneti cererea de inregistrare a marcii la OSIM, insa numai dupa ce v-ati asigurat ca marca nu va intampina probleme la inregistrare. Daca in urma verificarilor prealabile reiese ca exista sanse foarte mari de inregistrare, atunci puteti inregistra domeniul web. Termenul de eliberare a certificatului de marca este de aproximativ 9 luni, timp in care cererea trece printr-un proces de examinare a conditiilor de fond, de publicare in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala si de analizare a eventualelor opozitii din partea altor titulari de marci anterioare cu care s-ar putea crea confuzie. Totusi, daca marca se inregistreaza, deveniti titularul ei inca de la momentul depunerii cererii.

Marca este un semn distinctiv (poate fi de exemplu: un cuvant, o combinatie de litere si cifre, un desen, un slogan, un logo, poate consta din sunete sau chiar semne in miscare). Marcile pot fi verbale, figurative, sonore, de culoare, de miscare, de pozitionare, tridimensionale sau combinate. O marca combinata va avea de regula si o parte verbala protejata.

Rolul marcii este de a diferentia producatorii sau furnizorii de servicii, dupa caz, in functie de calitatea produselor/a serviciilor oferite. Asadar, marca este atat indicatorul provenientei bunurilor si a serviciilor cat si al standardelor de calitate. Imaginati-va ca intrati intr-un supermarket si vreti sa cumparati lapte, iar toate cutiile/sticlele provenind de la producatori diferiti ar arata la fel, fara nicio eticheta, mentiune sau culoare de ambalaj. Care este criteriul dupa care veti cumpara? In lipsa unor semne distinctive, cumparaturile s-ar face “la intamplare”.

Pe o piata concurentiala, inevitabil apar si abuzuri. Pentru a impiedica actele de concurenta neloiala (reprezentand manifestari comerciale care aduc atingere unor drepturi dobandite anterior de catre o alta persoana asupra unui semn identic sau similar), s-a creat acest sistem al inregistrarii semnelor ca marci, acestea fiind protejate de tratate internationale, regulamente si directive comunitare si de legi speciale nationale.

Normele de concurenta neloiala din Romania (Legea nr. 11/1991) impiedica si pedepsesc (constituind contraventie sau infractiune, dupa caz) orice fapte care sunt de natura sa creeze prin orice mijloc, o confuzie cu intreprinderea, produsele sau activitatea industriala sau comerciala a unui concurent sau indicatiile a caror folosire, in exercitarea comertului, sunt susceptibile sa induca publicul in eroare cu privire la natura, modul de fabricatie, caracteristicile, aptitudinea la intrebuintare sau cantitatea marfurilor. Cu alte cuvinte, legea concurentei neloiale pedepseste faptele de castigare a clientelei fara efort propriu, profitand de reputatia titularului de marca (practica numita deturnare de clientela). 

Conform art. 5 lit. a) si f) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la trei luni la doi ani sau cu amenda folosirea unei firme de natura sa produca confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant (…) sau producerea in orice mod, importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vanzare ori vanzarea unor marfuri sau servicii purtand mentiuni false privind marcile, (…), originea si caracteristicile marfurilor, precum si cu privire la numele producatorului sau al comerciantului, in scopul de a-i induce in eroare pe ceilalti comercianti si pe beneficiari.

Legea nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice prevede ca inregistrarea marcii confera titularului sau un drept exclusiv asupra marcii, iar acesta poate cere instantei judecatoresti competente „sa interzica tertilor sa foloseasca, in activitatea lor comerciala, fara consimtamantul sau, printre altele si utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate”, domeniul web constituind o forma de publicitate. Aceasta lege prevede o pedeapsa cu inchisoarea la 3 luni la 2 ani sau amenda pentru acte de contrafacere constand in: „realizarea sau utilizarea fara consimtamantul titularului, de catre terti, in activitatea comerciala, a unui semn identic sau asemanator cu o marca pentru produse sau servicii identice sau asemanatoare, daca ar produce un risc de confuzie in perceptia publicului, incluzand riscul de asociere a marcii cu semnul”. Daca marca este una de renume, serviciile/produsele nu pot fi nici macar diferite.

Pentru prejudiciile cauzate persoanele vinovate pot fi obligate la despagubiri.

Legea sanctioneaza faptele “de natura sa produca confuzie” sau care „ar produce un risc de confuzie”, ceea ce inseamna ca, pentru a fi in prezenta unui act de concurenta neloiala, nu este necesar sa se fi produs deja o confuzie, ci doar sa existe un risc in acest sens. Riscul de confuzie se raporteaza la consumatorul obisnuit, cu atentie mijlocie, cu un nivel de educatie si de inteligenta mediu, comun.

Nu orice nume de domeniu poate fi inregistrat ca marca

Pentru a indeplini functia esentiala a marcii, semnul trebuie sa fie unul distinctiv (sa se distinga de ceilalti furnizori/produse/servicii).

Nu se pot inregistra ca marci semnele care:

• descriu bunurile sau serviciile oferite sau caracteristici ale acestora, cum ar fi cele care arata calitatea, cantitatea, scopul, valoarea sau originea geografica pentru motivul ca nimeni nu poate pretinde un drept exclusiv asupra unor notiuni pe care ar trebui sa le putem folosi cu totii. (ex: scaune-din-piele, cele-mai-frumoase-rame-foto, ferestre-termopan, vinuri-din-Romania)• au devenit uzuale in aria de comert respectiva (ex: frigider, CD);
• sunt lipsite total de distinctivitate; (ex: mobila, electrocasnice, cafea, sucuri naturale, articole de plaja pentru a desemna astfel de produse)
• sunt forme tridimensionale tipice pentru acel tip de produs (ex: forma unei sticle pentru a reprezenta sticlele produse/vandute)
• sunt emble protejate international
• sunt impotriva bunelor moravuri (ex: semne/expresii de natura jignitoare, la adresa unei persoane, a unei minoritati, a unei tari etc)
• sunt ilicite
• induc publicul in eroare cu privire la calitatea produsului, cantitatea sau originea geografica. (ex: Onx leather pentru a proteja produse din alt material decat pielea, Onx golden jewelry pentru a proteja bijuterii care nu sunt din aur, Onx Swiss Bank pentru a proteja numele unei banci care nu are origini elvetiene etc).

Nu se inregistreaza si extensia de domeniu, cum ar fi .ro, .net, .com etc, ci doar marca in sine. Asta pentru ca extensiile de domeniu nu sunt considerate elemente de distinctivitate. Prin urmare nu vom avea marca „exemplu.ro” inregistrata de o persoana si „exemplu.com” inregistrata de alta persoana, ci doar „exemplu” inregistrata la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci de o singura persoana, care isi poate inregistra ulterior unul sau mai multe nume de domeniu (.ro, .eu, .com)

Marci tari si marci slabe

Marcile tari sunt cele care au un caracter distinctiv pronuntat, iar cele slabe care se apropie de limbajul comun, uzual. Este si firesc, intrucat elementele de fantezie sunt un produs al imaginatiei fiecaruia, pe cand limbajul comun este utilizat de toata lumea. Cu cat combinatia aleasa este mai originala, cu atat sansele de inregistrare ca marca sunt mai mari.

Dezvantajul unei marci tari este ca aceasta necesita efort mai mare de promovare pentru a atrage clientela, insa insa avantaje sunt:  distinctivitatea, unicitatea si originalitatea.  In cazul domeniilor web, se practica inregistrarea cuvintelor uzuale, a formelor din dictionar, cum ar fi  furniture.com in cadrul caruia se vinde mobila. Site-ul respectiv va atrage multi clienti, fiind pentru multi primul termen de cautare pe internet. Pe de alta parte, avem de exemplu marca fantezista ONX, care desi nu spune nimic atunci cand o citim, ar putea fi o marca de fotocopiatoare fiabile adresata unui larg segment de consumatori sau din contra, ar putea fi o marca de ceasuri adresata unui segment exclusivist. Este intotdeauna recomandat ca marca sa nu fie folosita ca un substantiv, ci ca un adjectiv, fiind insotita de produsele desemnate. Aplicand acest principiu la domenii web, este util a se inregistra atat MARCA servicii.ro, cat si MARCA.ro (ex: onx.ro si onxjewelry.ro, unde cel din urma ar fi parcat pe onx.ro).

Zece motive pentru care sa va inregistrati marca inainte de a achizitiona domeniul web

1. Deveniti proprietarul exclusiv al denumirii respective, putand interzice folosirea de catre altii a unui semn similar sau identic chiar la o saptamana dupa depunerea cererii la OSIM.
2. Asigurati identitatea si unicitatea companiei, a produselor si a serviciilor dvs.
3. Evitati conflictul ulterior cu o marca similara ce apartine altui titular, evitand ca, la un moment dat sa trebuiasca sa va "re-branduiti" si sa modificati domeniul web, pierzand traficul acumulat.
4.  Asigurati o baza puternica pentru crearea si dezvoltarea unui Brand propriu.
5. Marca aduce valoare economica companiei. Ea poate fi licentiata, vanduta, adusa ca aport la capitalul social sau poate constitui garantie.
6.  Va protejati investitiile financiare facute cu publicitatea.
7.  Va protejati afacerea impotriva actiunilor de parazitism ale altora.
8. Evitati sa fiti dati in judecata de catre titularul marcii cu care sunteti in conflict si sa platiti despagubiri. Puteti sanctiona dvs. actele de contrafacere ale tertilor care va prejudiciaza.
9. Evitati sa vi se inchida sau sa vi se transfere fortat domeniul web pe numele altui titular de marca.
10. La inregistrarea marcii, costurile sunt mai mici, iar protectia este mai mare decat la momentul aparitiei unui conflict.

Aparitia conflictelor dintre nume de domenii web si marci

Potrivit statisticilor oferite de Netcraft, exista in jur de un miliard de site-uri web inregistrate, numarul acestora crescand vertiginos in fiecare zi. Multi titulari de marca nu isi inregistreaza la timp domeniile web si astfel se creeaza posibilitatea unor actiuni de “cybersquatting”, prin care terte persoane profita de eforturile titularului de marca de a o face cunoscuta si inregistreaza ei domenii web identice sau similare cu marca. Astfel de actiuni pot aparea si daca titularul marcii a fost diligent si si-a inregistrat deja unul sau mai multe domenii web, de exemplu prin folosirea unor greseli de tastat (omiterea unei litere din marca, adaugarea sau eliminarea semnului minus, alaturarea unui cuvant, dublarea unei consoane sau a unei vocale etc) sau chiar prin folosirea altui TLD ca de exemplu .com).

Solutionarea disputelor cu privire la nume de domenii

Cel care este vatamat in drepturile sale, ca urmare a inregistrarii neautorizate a unui domeniu web si a folosirii sale de catre un tert intr-un mod care prejudiciaza titularul unei marci, are la dispozitie mai multe metode pentru a solutiona conflictul:  prin mediere (in acest caz partile singure trebuie sa ajunga la un consens, neexistand un for decizional), pe calea instantei judecatoresti competente (procedura mai lunga, cu judecatori) sau poate urma procedura speciala de arbitraj, care este o procedura alternativa de solutionare a disputelor de domenii web si care se desfasoara online, durand in medie 3 luni. Procedura este pornita prin depunerea reclamatiei/cererii la un furnizor de astfel de servicii. In acest din urma caz, cererea va fi solutionata de unul sau dupa caz, de trei experti in proprietate intelectuala.

Solutionarea alternativa a disputelor cu privire la nume de domenii

Cel are inregistreaza un domeniu web ale carui reguli de inregistrare includ o politica de solutionare alternativa a disputelor, nu se va putea impotrivi derularii unei astfel de proceduri, in cazul in care este chemat in aceasta procedura in calitate de parat. Cu alte cuvinte, decizia care se va da va fi obligatorie pentru titularul domeniului web. Solutia poate fi anularea/stergerea domeniului web („cancellation”) sau transferul acestuia pe numele reclamantului. Pe aceasta cale nu se pot obtine despagubiri, insa avantajul major este finalizarea in termen de cateva luni a procedurii, costurile mai mici decat in cazul altei proceduri si lipsa dezbaterilor orale. Totusi, aceasta procedura administrativa nu inlatura posibilitatea ca partile (oricare dintre ele) sa apeleze la instanta de judecata competenta inainte de initierea unei astfel de proceduri sau dupa solutionarea acesteia. Bineinteles, decizia unei instante va prevala deciziei administrative. 

Disputele privind domeniile web se solutioneaza conform unor reguli prestabilite de catre fiecare Registry in parte. ICANN a adoptat o Politica Uniforma de Rezolvare a Disputelor privind Numele de Domenii (UDRP) care se aplica in prezent tuturor extensiilor gTLD precum .com, .net, .org etc, tuturor noilor extensii aparute numite „new gTLD”, precum si in cazul a 71 de extensii nationale, printre care si .ro. Conform acestor reguli, un reclamant trebuie sa depuna cererea la unul dintre furnizorii de servicii din lista urmatoare:   http://www.icann.org/en/dndr/udrp/approved-providers.htm.

De exemplu, regulile afisate pe site-ul ROTLD.ro  prevad ca, „in cazul in care o rezolvare mutuala nu este posibila, reclamatia constituie subiect pentru Politica Uniforma de Rezolvare a Disputelor privind Numele de Domenii aprobata de ICANN (Internet Corporation for Assigned Names and Numbers).”
Un alt .tld (top level domain name), .eu, al carui Registrar este EURid are reguli proprii, adoptate prin Regulamentul CE 874/2004 cu modificarile ulterioare, reguli care insa sunt foarte similare cu cele ale UDRP, insa organizatia abilitata sa solutioneze disputele privind numele de domenii pe cale alternativa este doar Curtea de Arbitraj din Cehia.

Alte ccTLD (country-code top level domain names), cum ar fi .bg (Bulgaria), au propriile reguli si proceduri de solutionare interna a disputelor privind domeniile web, neexistand un furnizor independent si impartial pentru astfel de servicii.

Pentru a verifica care sunt furnizorii agreati pentru solutionarea alternativa a disputelor pentru fiecare domeniu in parte, trebuie sa cunoasteti intai Registry-ul care gestioneaza acea extensie. Verificati apoi Contractul / Regulile de inregistrare furnizat/e pe site-ul Registry-ului (cautati sectiunea Dispute Resolution/Rezolvara disputelor). Acordul de inregistrare al firmei partenere prin intermediul careia ati inregistrat domeniul web (Registrar) poate contine si el astfel de informatii si/sau  linkuri utile.

Reguli de solutionare a disputelor privind domenii web

In aceasta sectiune ne vom referi strict la normele prevazute in Politica Uniforma de Rezolvare a Disputelor privind Numele de Domenii (UDRP), adoptata de ICANN, care reprezinta regula in aceasta problema.

Cel mai recunoscut furnizor („provider”) de servicii de solutionare a disputelor conform Politicii UDRP este WIPO Arbitration and Mediation Center (din cadrul Organizatiei Mondiale a Proprietatii Intelectuale). Acesta  a contribuit la crearea si ulterior la revizuirea Politicii UDRP adoptata de ICANN si  a dezvoltat o jurisprudenta substantiala de-a lungul timpului. 

Pentru a anula un domeniu web sau a-l avea transferat fortat pe numele altcuiva este necesar ca reclamantul sa demonstreze indeplinirea a trei conditii cumulative:

i) numele de domeniu este identic sau similar (creand confuzie) cu o marca asupra careia acesta are drepturi;

ii) titularul domeniului web nu are nici un drept sau interes legitim cu privire la domeniul web si

iii) domeniul web a fost inregistrat si este folosit cu rea-credinta.

Reaua-credinta poate fi tradusa ca atitudinea subiectiva a titularului de domeniu web reflectata in actiunea sa de inregistrare/cumparare a domeniului web, desi stia sau putea si trebuia sa stie ca numele respectiv este identic sau similar cu un semn folosit cu valoare de marca de catre altcineva, profitand astfel de avantajele acelei marci.

Sunt multi factori care pot dovedi reaua-credinta sau mai bine zis reclamantul poate aduce orice dovezi din care sa rezulte imposibilitatea existentei unei bune-credinte la momentul inregistrarii domeniului web. Conform jurisprudentei WIPO, pot constitui dovezi de rea-credinta: corespondenta purtata intre titularul marcii si titularul domeniului web din care rezulta ca titularului domeniului web a cumparat sau a inregistrat domeniul web cu scopul de a-l revinde, inchiria sau de a-l instraina prin alte metode catre reclamant sau catre un concurent al acestuia, pentru sume considerabil mai mari decat cheltuielile facute in mod direct cu acel domeniu;  daca paratul are un istoric de inregistrari similare sau daca a inregistrat mai multe nume de domenii similare cu marca al carei titular este reclamantul; daca a fost impiedicat accesul unui titular de marca de a-si exercita dreptul la marca, prin prezenta sa in mediul online; daca domeniul web nu are continut (nu a fost si nu este folosit); daca domeniul web parcheaza un alt domeniu care, desi nu are un nume identic sau similar cu marca,  este concurent activitatii reclamantului sau daca domeniul are continut preponderent generat automat, de genul Pay-Per-click sau bannere care genereaza venit etc

Nu orice activitate comerciala in continutul domeniului web inseamna o incalcare a drepturilor la marca a reclamantului, asa cum nici inexistenta unor anunturi publicitare platite nu inseamna ca nu exista rea-credinta din partea titularului domeniului web. Dovezile se analizeaza nu in mod individual, ci impreuna cu celelalte dovezi prezentate de ambele parti, tinand seama si de comportamentul procedural al partilor: lipsa formularii unor aparari din partea paratului, ascunderea identitatii, furnizarea unor date false de contact la inregistrarea domeniului web etc.

Legaturile stabilite intre angajatii sau colaboratorii unei intreprinderi si firma respectiva pot constitui si ele dovezi de rea-credinta in tot ansamblul probator.

Detinatorul domeniului web se poate apara, invocand in favoarea sa existenta unui drept asupra numelui de domeniu sau a unui interes legitim. Existenta unui acord din partea reclamantului de inregistrare sau de folosire a domeniului web echivaleaza cu dreptul de a inregistra/folosi acel domeniu web. De asemenea, daca paratul detine o licenta de distribuire a produselor apartinand titularului de marca si numai in cazul in care prin intermediul domeniului respectiv se ofera numai produse de la acel titular de marca (nu si de la un concurent al acestuia), atunci exista un interes legitim al celui care si-a inregistrat si foloseste domeniul web.

Inregistrarea de exemplu a unui domeniu.fr atunci cand activitatea desfasurata nu are nicio legatura cu Franta (produsele/serviciile nu au aceasta origine, societatea nu livreaza in Franta si nici nu intentioneaza s-o faca prea curand sau nu are sediu/filiala/punct de lucru inregistrat acolo etc) demonstreaza lipsa unui interes legitim in domeniul web respectiv. Cand vine vorba de ccTLD-uri (extensii locale/regionale), este necesara indeplinirea unor conditii si furnizarea catre Registrar sau dupa caz catre Registry, a unor dovezi de legitimitate pentru a putea inregistra domeniul respectiv (cetatenia statului respectiv, existenta unei afaceri locale, detinerea unei marci pe teritoriul acelui stat etc). Pentru afacerile care tind sa fie /devina internationale (cu desfacere in mai multe tari) este util a se inregistra atat marca in statele respective (se poate inregistra fie o marca comunitara care are protectie in toate statele Uniunii Europene, fie o marca internationala prin sistemul Madrid), cat si domeniul cu extensia locala aferenta (.eu, .it, .cz, .dk etc)

O alta situatie in care s-a constatat ca nu exista legitimitate este atunci cand detinatorul unui domeniu web si-a inregistrat in prealabil marca intr-un stat cu care nu are nicio legatura, dorind sa creeze o aparenta de legitimitate asupra semnului respectiv. Titularul domeniului web madonna.com a inregistrat intai marca „Madonna” in Tunisia si apoi a inregistrat domeniul web, in contextul in care exista deja o marca anterioara inregistrata pe numele celebritatii Madonna. Detinatorul domeniului web, un cetatean american, a invocat in apararea sa, printre altele, faptul ca, la momentul inregistrarii domeniului, detinea un drept asupra marcii inregistrate in Tunisia. Analizand dovezile depuse, WIPO a ajuns la concluzia ca inregistrarea marcii in Tunisia a fost un mijloc de fraudare a intereselor titularului marcii, acesta neavand nicio legatura cu acea tara. Mai mult decat atat, fiind vorba de o marca de renume („madonna”), era imposibil ca paratul sa nu fi stiut de existenta acesteia, in conditiile in care paratul era cetatean american.
Conditiile esentiale pentru a demonstra existenta legitimitatii asupra numelui domeniului web sunt: interesul real in numele de domeniu (cu alte cuvinte trebuie sa se desfasoare o activitate proprie serioasa, neconcurentiala cu a detinatorului de drepturi asupra marcii) si sa nu existe intentia de a-si asocia activitatea cu marca respectiva. Atunci insa cand marca este celebra, sansele de castig sunt in favoarea titularului de marca, indiferent de momentul inregistrarii sale, inainte sau dupa inregistrarea domeniului web, intrucat in cazul acestor marci se prezuma ca paratul stia sau trebuia si putea sa stie de folosinta acesteia de catre o alta persoana, dar totusi a inregistrat domeniul web, prin acest lucru permitand asocierea propriei activitati cu cea a titularului marcii si profitand de avantajele renumelui marcii. Se produce astfel un risc de confuzie intre semn si marca.

Reclamantul nu este nevoit sa faca dovada inexistentei unui drept sau al unui interes legitim al detinatorului de domeniu web, intrucat acest lucru este imposibil de realizat. Este suficient ca reclamantul sa invoce lipsa acestui drept/interes legitim al paratului, sarcina probei de legitimitate transferandu-se la parat. Acesta trebuie sa arate in ce conditii a inregistrat acel domeniu web si cum anume l-a folosit/il foloseste. Chiar si asa, conform Centrului de Mediere si Arbitraj WIPO, sarcina probei per ansamblu, adica obligativitatea demonstrarii indeplinirii celor trei conditii, ramane la reclamant.

Continuarea folosintei domeniului web chiar si dupa ce titularul acestuia a fost notificat cu privire la existenta prejudiciului cauzat unei anumite marci poate constitui dovada a relei credinte pentru folosinta domeniului, insa practica majoritara este in sensul necesitatii dovedirii relei-credinte si la momentul inregistrarii. 

Practica unitara a WIPO in situatia in care reclamantul si-a inregistrat marca ulterior momentului in care s-a inregistrat domeniul web stabileste ca regula generala ca nu a existat rea-credinta la momentul inregistrarii. Ca orice regula care se respecta, si in acest caz exista exceptii: daca de exemplu dreptul la marca a fost dobandit pe alta cale decat inregistrarea (ex: sunt marci de renume sau exista state in care protectia poate fi dobandita prin folosinta, nu neaparat prin inregistrare), daca titularul „marcii” este cunoscut pentru ca foloseste acel semn cu valoare de marca, daca exista indicii clare ca titularul marcii a cunoscut folosinta acelei marci etc. Reclamantul ramane in continuare obligat sa faca dovada detinerii dreptului asupra numelui/ marcii respective.

Utilizarea efectiva a marcii prin utilizarea numelui domeniului web

Neuzul efectiv al unei marci (de regula, timp de minimum 5 ani) in mod continuu, fara un motiv justificat, atrage decaderea, care poate fi invocata pe calea instantei de orice persoana interesata. Daca marca inregistrata este ONX, iar domeniul inregistrat este OLX, nu se poate asimila domeniul cu o utilizare efectiva a marcii. Conventia de la Paris pentru protectia proprietatii industriale ratificata de Romania in anul 1920 asimileaza uzului folosirea marcii sub o forma care difera de cea inregistrata prin anumite elemente ce nu altereaza caracterul distinctiv al acesteia. Prin urmare, daca domeniul este de exemplu: onx-fashion-accessories, international-onx, onx-group sau onx-services (cu orice extensie de domeniu), asadar atata timp cat elementul distinctiv il constituie insasi marca, folosirea domeniului web se poate asimila uzului marcii, cu o precizare: existenta unui domeniu web nu impiedica decaderea din dreptul la marca, intrucat acesta este doar o forma de publicitate, nesusceptibila prin ea insasi de a face dovada uzului. Pentru a salva marca de la decadere, trebuie demonstrat ca, in primul rand, domeniul are si continut (site web functional) si in al doilea rand, ca exista un flux continuu de prestare de servicii, productie sau vanzare de produse, dupa caz (prin intermediul domeniului).

Exista, de exemplu, domenii web care fie redirectioneaza utilizatorul pe alte domenii, fie contin numai reclame platite sau al caror continut nu are nimic de-a face cu numele. In aceste cazuri, numele de domeniu nu este folosit ca marca, intrucat lipseste functia esentiala a acesteia: aceea de a indica sursa de provenienta a produselor/serviciilor oferite.

Elementul cheie in determinarea daca un domeniu web foloseste intr-adevar o marca este daca acesta este inteles de utilizatori ca un simbol al originii produselor/serviciilor, independent de orice altceva. 

--

Terminologie
TLD = top level domain name (cunoscut si ca “extensia” domeniului web, adica ceea ce urmeaza dupa ultimul punct. Ex: .travel, .com, .biz, .free, .uk etc)
SLD= second level domain name (cunoscut si ca numele domeniului web)
gTLD = generic top level domain name (.com, .net, .org etc)
new gTLD = new generic top level domain names recent atribuite ( .bmw, .samsung, .rent, .money, finance etc)
ccTLD = country code top level domain name = extensia domeniului web care desemneaza o regiune sau un stat  (.eu, .ro, .de, .uk, .us etc)
ROTLD = Registry pentru domeniile web avand extensia .ro
Registry = organizatie la nivel regional sau de stat care inregistreaza si gestioneaza domeniile web
Registrar = companie partenera a Registry-ului prin intermediul careia se pot inregistra domeniile web
Registrant = cel care isi inregistreaza un domeniu web
ICANN = Internet Corporation for Assigned Names and Numbers (https://www.icann.org/)

Acest articol are menirea de a oferi un ghid general asupra problematicii numelor de domenii in relatia cu marcile, neinlocuind necesitatea unei consultante juridice pentru cazuri cu circumstante specifice. Articol redactat la data de 25.05.2015 de catre Magori Laura-Valentina, avocat si titular al Magoo – Intellectual Property Advisor, fiind protejat de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Preluarea continutului acestui articol integral sau partial, prin copierea, publicarea sau comunicarea catre public in orice forma este permisa, cu conditia citarii si indicarii autorului.