"În cazul producerii situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (1), pe perioada prevăzută la art. 1 alin.(5), profesioniștii, astfel cum sunt reglementați de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil (...), precum și persoanele care au încheiate convenții individuale de muncă în baza Legii nr. 1/2005 (...) beneficiază, la cerere, în baza declarației pe propria răspundere, de o indemnizație lunară de 41,5% din câștigul salarial mediu brut prevăzut de Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2020", prevede OUG nr. 132/2020, publicată luni seara în Monitorul Oficial și în vigoare de la acel moment.
Ipoteza de acordare a acestor bani, din art. 1 alin. (1) din proiectul de OUG este următoarea: reducerea temporară a activității determinată de instituirea stării de urgență/alertă/asediu, în condițiile legii - inițial, proiectul de OUG mai prevedea și alte situații excepționale, însă au fost eliminate din text.
În concret, ipoteza la care se face trimitere în prevederea citată mai sus se referă la situațiile în care angajatorul reduce timpul de muncă al salariaților săi cu cel mult 50% față de durata din contract și pe care redacția noastră o prezenta într-un alt material, despre schema prin care costul salarial va fi împărțit cu statul. Deci ne putem gândi la o reducere la jumătate a activității.
Cât privește perioada de acordare a acestor bani, momentan este necunoscută - Guvernul urmează să elaboreze o hotărâre de Guvern care să detalieze chestiunea.
Cert este că această indemnizație, spre deosebire de cea pentru oprirea activității (75% din câștigul salarial mediu brut), se acordă celor care au fost nevoiți să-și reducă (doar) activitatea.
Similar însă acelei indemnizații, aceasta va fi fiscalizată prin declarația unică cu termen anul viitor, iar pentru ea se vor datora impozit și contribuții la pensii și sănătate. Similar, și această indemnizație se va plăti prin agențiile de plăți și inspecție socială.