Beneficiarii reali ai firmelor: Legea prevenirii spălării banilor vizează acum și companiile străine

După cum au menționat și avocații de la Filip & Company, introducerea expresă, în definiția beneficiarului real, a companiilor străine înseamnă că, de acum, obligațiile firmelor de a arăta cine le controlează, cu adevărat, se aplică indiferent de naționalitatea societăților care dețin participații în companii românești.

După aceea, au mai apărut modificări la criteriile care sunt folosite pentru a se determina beneficiarul real al unei firme, iar acest criterii sunt:

(i) Criteriul deținerii de participații într-o companii:

În acest caz, e vorba de faptul că un număr minim de participații deținute într-o societate implică, de regulă, control, care poate fi direct sau indirect. Se consideră că un acționar persoană fizică, de exemplu, care deține 25%+1 din acțiunile unei societăți, exercită control direct. Aceeași ipoteză, însă în care acțiunile sunt deținute de o firmă străină (controlată, la rândul ei, de un acționar persoană fizică) e un exemplu de control indirect. Procentele au rămas aceleași ca în forma veche a legii, însă au apărut clarificări precum cele referitoare la persoane juridice străine.

(ii) Controlul deținut:

Pentru control nu este necesară, neapărat, deținerea numărului cel mai mare de acțiuni sau de participații la capitalul unei societăți. De exemplu, controlul poate fi deținut de un acționar care are cele mai multe drepturi de vot. În plus, legea nu definește toate formele de control, lăsând lista deschisă. În acest context, avocații de la Filip & Company au prezentat o serie de situații în care s-ar putea considera că o persoană deține, în fapt, controlul:

• dreptul de a numi conducerea unei companii;
• drepturi speciale de vot, derivate, de pildă, din acordurile de asociare ale unor asociați;
• influență asupra conducerii, prin intermediul membrilor de familie etc.

În ipoteza în care, ulterior aplicării criteriilor de mai sus, nu poate fi identificat beneficiarul real sau există suspiciuni că persoana identificată nu ar fi beneficiarul real, se va considera că acesta este una sau mai multe persoane din conducerea societății. Vechea formă a legii (până în 14 iulie) preciza doar că, în asemenea cazuri, urma să se considere că beneficiar(i) real(i) era(u) persoana sau persoanele ce exercită conducerea companiei.

În forma actualizată a legii (din 14 iulie), se consideră că, în ipoteze precum cele de mai sus, beneficiarul real este cineva din conducere, dar care face parte din „conducerea de rang superior”, cum ar fi:

• administratorul/administratorii;
• membrii consiliului de administrație/supraveghere;
• directori cu competențe delegate de la administratorul/consiliul de administrație;
• membrii directoratului.

În final, mai trebuie precizat, astfel cum au menționat și cei de la Filip & Company, că este responsabilitatea companiilor să facă o analiză complexă pentru a vedea cine exercită, cu adevărat, controlul - mai ales că multe prevederi sunt puternic legate de situația concretă a unei companii.

Ulterior identificării beneficiarului real, companiile au obligația să depună o declarație la Registrul Comerțului, pentru a informa autoritățile cine le controlează, cu adevărat.