Cum beneficiezi de scutirea de TVA pentru livrările intracomunitare de bunuri, conform noilor reguli

Discuțiile au pornit de la aplicarea în legislația din România a cerințelor Regulamentului 2018/1912, cu aplicabilitate de la 01 ianuarie 2020. Ne amintim că, în decembrie 2019, în lipsa unui act normativ clar, Ministerul de Finanțe posta pe site-ul instituției un comunicat de presă în care clarifica câteva aspecte legate de condițiile stabilite la art. 45a din Regulament și cum se aplică ele în concordanță cu legislația în vigoare în Romania. Pentru aducere aminte, recitiți comunicatul de presă de aici.

Întrucat Regulamentele UE sunt acte juridice cu aplicabilitate generală, sunt obligatorii și se aplică direct în toate statele membre ale Uniunii Europene, nefiind necesară transpunerea acestora în legislația națională. De aceea, întotdeauna trebuie făcută dovada că s-a încercat aplicarea Regulamentului, dar nu a fost posibilă obținerea unor informații.

În Monitorul Oficial, Partea I, nr. 628 din 17 iulie, avea să fie publicat Ordinul nr. 2148/2020, care modifica Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 103/2016 privind instrucțiunile de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operațiunile prevăzute la art. 294 alin. (1) lit. a)-i), art. 294 alin. (2) și art. 296 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Condiții pentru scutirea TVA pentru livrări intracomunitare de bunuri

Haideți să vedem care sunt condițiile pentru aplicarea scutirii de TVA în cazul livrărilor intracomunitare de bunuri, așa cum au fost ele modificate și le regăsim la art.294 alin.2 și art.294 alin. 2 indice 1 din Legea 227/2015 - Codul Fiscal:

1. dovada transportului bunurilor din România în alt Stat Membru (cu modificările aduse de Regulamentul 2018/1912 de la 1 ianuarie 2020);

2. codul de TVA valid al beneficiarului (cu excepția livrărilor intracomunitare de mijloace de transport noi și de produse accizabile către persoane care nu comunică un cod valid de TVA);

3. declararea (corect, fără erori) livrărilor intracomunitare de bunuri în declarația recapitulativă (D.390), condiție introdusă prin O.U.G. nr. 6/2020. Condiția este valabilă pentru livrările intracomunitare de bunuri efectuate după data de 3 februarie.

Cum demonstrăm, însă, că sunt îndeplinite fiecare din cele 3 condiții

Prima condiție, cea a justificării transportului bunurilor din Romania în alt stat membru, este una foarte importantă în aplicarea scutirii de TVA. Documentele justificative sunt reglementate la art.45a din Regulamentul(UE) 282/2011, așa cum a fost modificat prin Regulamentul(UE) 2018/1912, care se aplică ca atare, fără a fi necesară transpunerea în legislația națională.

Conform Regulamentului, atunci când transportul este organizat de furnizor (adică de societatea din Romania) se va considera că bunurile livrate au fost transportate din Romania în alt Stat Membru, dacă furnizorul se află în una dintre situațiile de mai jos:

1) Are cel puțin două documente concludente (care nu sunt însă contradictorii) dintre cele specifice tipului de transport realizat (exemplu: CMR semnat, scrisoare de trasură semnată, un conosament, o factură de transport aerian de marfuri sau o factură de la transportatorul bunurilor), emise de două entități diferite care sunt independente atât una de cealaltă, cât și de vânzător și de cumpărător. Aceste documente sunt numite, in mod curent, documente din categoria A;

2) Are un singur document din cele menționate mai sus, DAR, împreună cu o singură dovadă care nu este contradictorie, menționată la art. 45a alin.(3) lit.b) din Regulament, care confirmă expedierea sau transportul bunurilor, emise de două entități diferite care sunt independente atât una de cealaltă, cât ți de vânzător și de cumpărător, respectiv:

• polița de asigurare corespunzătoare expedierii sau transportului bunurilor, sau
• documente bancare care să ateste plata pentru expedierea sau transportul bunurilor sau
• documente oficiale eliberate de o autoritate publică, precum un notariat, care să ateste sosirea bunurilor în Statul Membru de destinație sau
• o chitanță emisă de un antrepozitar, în Statul Membru de destinație, care să ateste depozitarea bunurilor în respectivul Stat Membru.

Aceste documente sunt numite, in mod curent, documente din categoria B.

În situațiile care nu se încadrează în cerințele prevăzute la art. 45a din Regulament, transportul bunurilor din Romania în alt Stat Membru se justifică conform prevederilor art. 10 din OMFP nr.103/2016, așa cum a fost modificat prin OMFP nr.2148/2020.

ATENȚIE, însă: aplicarea prevederilor art.10 din OMFP nr. 103/2016 (modificat prin OMFP nr.2148/2020) este posibilă numai după ce se poate face dovada că s-a încercat aplicarea prevederilor art. 45a din Regulament, dar nu pot fi îndeplinite condițiile cerute de acest articol.

Conform Regulamentului, atunci când transportul este organizat de client (partenerul din statul membru), se va considera că bunurile livrate au fost transportate din Romania în alt Stat Membru, dacă furnizorul (societatea din România) se află în una dintre situațiile de mai jos:

1) Are cel puțin două documente concludente (care nu sunt, însă contradictorii) dintre cele specifice tipului de transport realizat (exemplu: CMR semnat, scrisoare de trăsură semnată, un conosament, o factură de transport aerian de mărfuri sau o factură de la transportatorul bunurilor), emise de două entități diferite, care sunt independente atât una de cealaltă, cât și de vânzător și de cumpărător. Aceste documente sunt numite, in mod curent, documente din categoria A;

2) Are un singur document din cele menționate mai sus, DAR, împreună cu o singură dovadă care nu este contradictorie, menționată la art.45a alin.(3) lit.b) din Regulament, care confirmă expedierea sau transportul bunurilor, emise de două entități diferite, care sunt independente atât una de cealaltă, cât și de vânzător și de cumpărător, respectiv:

• polița de asigurare corespunzătoare expedierii sau transportului bunurilor, sau
• documente bancare care să ateste plata pentru expedierea sau transportul bunurilor sau
• documente oficiale eliberate de o autoritate publică, precum un notariat, care să ateste sosirea bunurilor în Statul Membru de destinație sau
• o chitanță emisă de un antrepozitar în Statul Membru de destinație, care să ateste depozitarea bunurilor în respectivul Stat Membru.

Aceste documente sunt numite, în mod curent, documente din categoria B.

Așa cum vedem din cele de mai sus, indiferent că transportul este realizat de furnizor sau client, cel care trebuie să facă dovada îndeplinirii condițiilor de transport, este Furnizorul (societatea din România).

Mai mult, atunci când transportul este în sarcina clientului (societatea din statul membru), furnizorul trebuie să dețină o Declarație scrisă și semnată din partea cumpărătorului, care atestă că bunurile respective au fost expediate sau transportate de acesta sau de către o terță parte, în numele cumpărătorului, și care menționează Statul Membru de destinație a bunurilor. Conform Regulamentului UE, clientul trebuie să furnizeze furnizorului această declarație scrisă până, cel târziu, în a 10-a zi a lunii următoare livrării.

Declarația trebuie să conțină următoarele informații obligatorii:

• data emiterii;
• numele și adresa cumpărătorului;
• cantitatea și natura bunurilor;
• data și locul de sosire a bunurilor;
• identificarea persoanei care acceptă bunurile în numele cumpărătorului.

Ordinul nr. 103/2016, modificat prin Ordinul nr. 2148/2020, precizează, însă, la art.10 alin.(9): „în situația în care cumpărătorul nu furnizează vânzătorului declarația scrisă, prevăzută la art.45a alin.(1) lit.b) pct.(i) din Regulament, până în a zecea zi a lunii următoare livrării, furnizorul beneficiază de prezumția stabilită la acest articol, dacă primește această declarație ulterior, în termenul prevăzut la art. 1 alin.(4)”, adică 150 de zile calendaristice.

Pentru îndeplinirea condiției cu numărul 2, adică codul de TVA valid al beneficiarului, nu avem o modalitatea de transmitere a acestuia, prevăzută explicit în Directiva TVA. Ca urmare, nu sunt necesare alte documente sau condiții formale de îndeplinit. Simpla indicare a codului de TVA al clientului pe factură este considerată comunicare a codului și, deci, condiție îndeplinită.

Condiția ultimă, cea de declarare (atenție: corect și fără erori) a operațiunii în Declarația recapitulativă 390, dupa 03 februarie 2020, devine condiție de fond pentru aplicarea scutirii de TVA, nedeclararea corectă putând să duca la anularea scutirii pentru operațiunea în cauză.

Există, însă, și excepții prevăzute de lege, prin care furnizorul poate justifica deficiența într-un mod considerat satisfăcător de către autoritățile fiscale, dacă aceasta este remediată ulterior, dar nu mai târziu de finalizarea inspecției fiscale. Situațiile în care se consideră că deficiența a fost justificată și remediată sunt prevazute la art.10 alin.13 și alin.14 din OMFP nr. 103/2016, așa cum a fost modificat prin OMFP nr.2148/2020:

• furnizorul nu a inclus livrarea intracomunitară în declarația recapitulativă aferentă perioadei în care a avut loc livrarea, dar a inclus-o într-o declarație aferentă unei perioade fiscale ulterioare sau într-o declarație rectificativă pentru perioada respectivă, sau
• furnizorul a inclus livrarea intracomunitară în declarația recapitulativă aferentă perioadei fiscale în care a avut loc livrarea, dar a greșit, neintenționat, una sau mai multe informații referitoare la livrarea respectivă, cum ar fi valoarea acestei livrari, tipul operațiunii, denumirea clientului, și a efectuat corecția în cadrul unei declarații rectificative pentru perioada respectivă.

Acestea sunt condițiile de îndeplinit conform Regulamentului 2018/1912 și a OMFP nr. 103/2016.

Data viitoare vom veni cu câteva exemple pentru a înțelege și mai bine cum ar trebui să procedăm în cazul în care vrem să obținem scutirea de TVA la livrările intracomunitare de bunuri.

Articolul a fost publicat inițial pe blogul CIEL România.