Cum să ne pregătim copiii pentru școala în vremea pandemiei și, mai ales, cum să își gestioneze anxietatea

Articol scris de Veronica Guzun

Să încep prin confesiunea că e greu să conții îngrijorarea cuiva când nici cu a ta nu te descurci strălucit în multe cazuri. Apoi, toate necunoscutele legate de școală nu ajută prea mult. Abia cu câteva zile înainte de deschiderea anului vom ști cum va decurge învățarea în această toamnă. Totul pare ca un film absurd în care ești constant blocat la răscruce și orice decizie ai lua pare la fel de riscantă.

Și poate că le putem pune în ghiozdan măști și dezinfectanți dar cum să facem să nu punem odată cu ele ceva mult mai greu de dus: îngrijorarea noastră?

E fapt demonstrat, anxietatea scade imunitatea, ceea ce ne dorim cel mai puțin în vremurile acestea. De aceea, pentru el, dar și pentru mine, am început să facem scurte exerciții care să ne ajute să fim mai pregătiți emoțional pentru un început de an atipic. M-am inspirat din cartea ”Copilul Conștient – cum să-ți ajuți copilul să facă față stresului, să devină mai fericit, mai bun și mai empatic” semnată de Susan Kaiser Greenland, care de mai bine de zece ani face exerciții de mindfulness cu grupuri de copii de la 4 la 18 ani.

Școala în vremea pandemiei – O poveste despre incertitudini

Uneori, consecințele unei acțiuni sau ale unei serii de evenimente nu pot fi anticipate, o fabulă despre un fermier și fiul său ilustrează această idee și îl poate ajuta pe copil să nu mai fie atât de tensionat cu privire la ceea ce face sau nu face cât este la școală. Iată povestea pe care i-am spus-o copilului într-o seară și despre care am discutat zilele care au urmat.

A fost odată un bătrân care locuia cu fiul său la o fermă, lângă un sat mic. Într-o zi, calul fermierului a fugit. Vecinii au venit în vizită și i-au spus fermierului cât de rău le părea să audă nenorocul acestuia. Fermierul, scump la vorbă, a zis: ”Vom vedea.”

A doua zi, calul s-a întors și a adus cu el doi cai sălbatici. Vecinii au venit din nou în vizită sa-i spune fermierului: ”Ce întâmplare minunată!”. Răspunsul fermierului a fost neschimbat: ”Vom vedea”.

În ziua următoare, fiul fermierului a fost aruncat la pământ pe când călărea unul dintre caii sălbatici și și-a rupt un picior. Vecinii ai au venit din nou să-și exprime empatia, dar fermierul nu și-a schimbat răspunsul: ”Vom vedea”.

În ziua care a urmat, armata a apărut în sat și a recrutat toți tinerii, mai puțin pe fiul fermierului pentru că avea piciorul rupt. Când vecinii l-au felicitat pe fermier pentru cât de bine ieșiseră lucrurile, fermierul a avut același răspuns: ”Vom vedea”.

Așadar, nu știm ce va aduce viitorul, de unde vor veni veștile proaste și dacă acestea vor avea turnuri neașteptate, de aceea, uneori, singurul răspuns pe care îl putem da și cu care trebuie să facem pace este: ”Vom vedea” și e în regulă să fie așa.

Borcanul cu gânduri pozitive

Anxietatea are prostul obicei să se autoalimenteze, fiecare gând îngrijorător venind peste un altul, încât ajunge să se construiască o deasă rețea de frici prin care nu se mai vede nicio rază de lumină. Pentru a reduce din puterea aspectelor negative, trebuie să le contrabalansăm cu cele pozitive.

Astfel, am instituit în casă un borcan cu gânduri pozitive despre școală, am pus împreună primele bilețele și apoi, de fiecare dată când am observat că întrebările copilului legate de începutul anului școlar sunt acoperite de o brumă de frică, am mai adăugat câte un gând pozitiv.

Iată ce conțin câteva dintre bilețelele din borcanul nostru (care e mai degrabă un recipient cu capac desprins parcă din Șeherezada): „Mă voi revedea cu colegii și mai ales cu Daria și David cu care m-am înțeles foarte bine anul trecut și nu m-am mai văzut de foarte mult timp cu ei”, „I-am promis doamnei că ne vedem la toamnă, și abia aștept să îi arăt că mă țin de promisiune”, „Vreau să mă întorc la școală, pentru că sunt mereu curios să descopăr ce gustare interesantă mi-ai pus în ghiozdan”, „Îmi doresc să merg la școală pentru că atunci când învățăm ceva nou doamna pornește proiectorul și ne uităm la desene sau filmulețe, ca la cinema”.

Mișcare pentru dezamorsarea tensiunii

Nevoia de mișcare a copiilor a fost acut nesatisfăcută în această primăvară. E cunoscut faptul că lipsa de mișcare ne deconectează de la stările pe care le simte corpul și deci se pierde ocazia să descărcăm tensiunea din corp pentru a ne simți mai bine. Să adăugăm și argumentul că un copil are nevoie de cel puțin o oră de mișcare moderată și constantă pe zi pentru a-și îmbunătăți performanțele școlare.

Așadar, orice activitate care implică mișcare îl va ajuta pe copil nu doar să reducă din anxietate, dar și să fie mai atent la ore.

Ce exerciții am aplicat:

• Oglinda. Mai întâi, eu fac diverse mișcări, iar copilul le repetă, apoi după 5 minute ne schimbam rolurile. Pe lângă conștientizarea corpului, jocul dezvoltă și atenția. Despre faptul că este extrem de amuzant nici nu mai amintesc.
• Mare și mic. Copilul stă pe vine cu corpul ghemuit și relaxat ca o minge. Părintele începe să cânte gama, iar copilul se ridică puțin câte puțin la fiecare notă până ajunge pe vârfuri la nota do, revenind în poziție ghemuită când gama reîncepe. Exercițiul dezvoltă echilibrul și controlul mușchilor.
• Dans cu întreruperi. Pe sunetele unei melodii, mișcați-vă corpul, dar fără a dezlipi tălpile de podea. Apoi opriți-vă imediat ce se oprește muzica și stați nemișcați până muzica începe din nou. Este un exercițiu care dezvoltă atenția și controlul întregului corp.

Aceste jocuri pot fi foarte bine făcute în interior, în zile ploioase, sau (sper să nu fie cazul) în situații de izolare.

Articol preluat de pe www.totuldespremame.ro. Puteţi citi aici articolul original.