avocatnet.ro 
„În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 91 alin. (1) şi (2), coroborate cu cele ale art. 23 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, termenul de 5 ani de prescripţie a dreptului organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale reprezentând impozit pe profit şi accesorii ale acestora curge de la data de 1 ianuarie a anului următor anului fiscal în care s-a realizat profitul impozabil din care rezultă impozitul pe profit datorat de contribuabil”, a reținut ICCJ (Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii), în cadrul Deciziei nr. 21/2020 (obligatorie din 18 decembrie, dată la care a fost publicată decizia în Monitorul Oficial nr. 1257).
În acest context, CJUE a făcut diferența dintre constituirea bazei de impunere, într-un an în care a fost generat profitul, pe de o parte, și declarația fiscală, care trebuie depusă ulterior, dar care are alt scop. Esența e că dreptul de creanță fiscală se naște în baza primului eveniment (apariția bazei de impunere) și nu în baza depunerii declarației fiscale. „Declarația fiscală nu constituie baza de impunere, ci aceasta trebuie depusă tocmai ca urmare a faptului că a fost deja constituită o bază de impunere în anul fiscal anterior, care a dat naștere dreptului de creanță fiscală și obligației fiscale corelative”, a mai reținut ICCJ (paragraful 76 al Deciziei).
După cum au menționat și cei de la Reff & Asociații, într-o opinie primită pe adresa redacției (scrisă de Bogdan Mărculeț, Senior Managing Associate, și Ștefan Mihărtescu, Senior Associate), această decizie vine și confirmă că practica organelor fiscale (bazată pe prevederile vechiului Cod de procedură fiscală, de a stabili că termenul de prescripție cu privire la dreptul acelor organe de a impune obligații fiscale privitoare la impozitul pe profit) de a calcula curgerea termenului de prescripție de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care era depusă Declarația nr. 101 era ilegală.
„Această soluționare vine după o practică de mai bine de 15 ani a organelor de inspecție fiscală care extindeau în mod nelegal și artificial perioada de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale de la cinci la șase ani, prin calcularea termenului începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care legea prevede obligativitatea depunerii Declarației 101 privind impozitul pe profit”, au precizat avocații de la Reff & Asociații.
Aceștia s-au mai referit și la impactul deciziei ICCJ, ținându-se cont de faptul că soluția vizează forma vechiului Cod de procedură fiscală. Practic, „după publicarea deciziei în Monitorul Oficial, stabilind perioadele ce vor fi supuse în cadrul unei inspecții fiscale preconizate, organele fiscale vor fi obligate, în materia impozitului pe profit, să excludă cel de-al șaselea an de prescripție, pe care îl luau în calcul în mod nelegal și artificial”.
Dacă inspecția fiscală se va încheia ulterior publicării deciziei ICCJ în Monitorul Oficial, atunci contribuabilul va putea să beneficieze de efectele acesteia, în cadrul contestației fiscale, iar organul de soluționare va constata împlinirea prescripției, în baza interpretării ICCJ.
Referitor la litigii, decizia ICCJ va putea fi invocată atât în cazul litigiilor aflate pe rolul instanțelor, la momentul publicării deciziei în Monitorul Oficial, cât și în cadrul unui recurs îndreptat împotriva unei decizii contrare interpretării date de ICCJ.
Codul de procedură fiscală actual (Legea nr. 207/2015, aplicabilă de la 1 ianuarie 2016, care a înlocuit Ordonanța de urgență nr. 92/2003, aplicabilă între 1 ianuarie 2004 și 31 decembrie 2015 și în baza căreia s-a pronunțat ICCJ) prevede că momentul de la care curge termenul de prescripție, pentru situații precum cea de mai sus, este data de 1 iulie a anului următor celui în care a fost generat profitul în baza căruia este calculat impozitul.
w0lfshad3