Anxietatea la copii: Ghid pentru depistarea și tratarea ei de la psiholog

Articol scris de psiholog Florentina Dumitru

Ce înseamnă anxietatea la copii

În funcție de vârstă copiii manifestă tot felul de temeri începând cu teama de abandon, teama de întuneric, teama de insecte, de animale, de furtuni și lista poate continua la nesfârșit. Însă toate aceste temeri dispar pe măsură ce copilul crește și înțelege cât mai multe lucruri despre mediul înconjurător și despre felul cum se desfășoară viața lui, în general. O manifestare extremă a acestor frici este datorată proceselor mentale și se face resimțită într-un mod în care copilul nu se mai poate bucura de lucrurile care odinioară îi făceau plăcere.

Gândurile care îl însoțesc sunt generate de teamă, uneori fără motiv. Stresul începe să pună stăpânire pe el. Lucrurile banale și activitățile de zi de zi se transformă în probleme presante și greu de gestionat.

Cum se manifestă un copil cu anxietate

Alexandru are șapte ani și doar ideea de a merge în parc îi creează o stare de neliniște. Se teme că ceva rău i se poate întâmpla, că vreunul dintre copii îl va lovi sau că nu-și va putea face niciun prieten cu care să se joace. Stă în camera lui plimbându-se fără încetare iar când mama îl anunță că trebuie să se îmbrace îi spune că îl doare stomacul și că are stări de greață. Nici noaptea nu s-a odihnit prea bine, a visat urât și s-a trezit des.

Iritabilitatea din timpul zilei se poate datora și lipsei somnului însă vine la pachet cu gândurile negative legate de experiența ce îl așteaptă în parc.

La copiii mai mari anxietatea vine deasemenea cu teama de a încerca lucruri noi, de a lega noi prietenii, de a merge la școală (anxietate socială) ori cu grija în privința stării de sănătate. Cu cât această tulburare crește în intensitate și durează mai mult timp cu atât copilul va fi mai afectat. Va căuta în permanentă să-și satisfacă nevoia de securitate fizică și psihică cerându-i părintelui să îl asigure că totul va fi bine. Anxietatea la copii se manifestă prin dificultăți de concentrare, prin iritabilitate, prin insomnie și toate asociate cu gânduri negative. Suferința va fi somatizată și la nivelul trupului așadar copilul anxios va avea dureri musculare, dureri de stomac, senzația de greață și vomă. Pulsul va fi mai accelerat, copilul poate tremura și poate avea senzația de nod în gât.

Care pot fi cauzele anxietății la copii

Factorul genetic

Copilul poate moșteni de la una din rudele sale o formă sau alta de predispoziție către anxietate însă nu întotdeauna se întâmplă asta. Deși acum câțiva ani se credea că anxietatea este un comportament dobândit se pare că genetica își spune cuvântul. Procentul este de circa 30-40% în termeni de variabilitate conform unui studiu al Universității Case Western Reserve din Cleveland.

Reacțiile părinților

Când un copil este mereu controlat și nu i se respectă nevoia de autonomie acesta devine temător și va avea reacții negative la tot ceea ce este nou. Uneori părinții vor să-l proteje și o fac cu exces de zel. Un copil care nu își înfruntă niciodată temerile va ajunge să le hrănească treptat până când acestea îi vor acapara întreaga viață.

Imitarea

Modul în care copilul cu anxietate își gestionează temerile este modul prin care vede că o fac și părinții săi. Comportamentul lor este cel mai facil exemplu de urmat.El a perceput și a învățat cum să se comporte moștenind practic singura soluție la îndemână. Problemele financiare sau problemele de sănătate discutate în prezența copilului îi pot spori acestuia teama de viitor. Același lucru se poate întâmpla și în prezența altor adulți dar si prin exemplul prietenilor sau colegilor.

Factori de stres

Toate formele de abuz fizic și/sau emoțional îl determină pe copil să se teamă. Un copil criticat, certat, pedepsit poate amplifica cu ușurință orice scenariu dezastruos folosindu-se de imaginație.

De aici până la tulburarea de anxietate nu e decât un pas. Un mediu familial în care certurile sunt la ordinea zilei, în care preocupările părinților devin și ale copiilor își pune amprenta asupra gândirii lui fragede. De asemenea, orice eveniment traumatizant, un accident de mașină sau un incediu poate lăsa urme în psihicul unui copil.

Ticurile nervoase ale copiilor pot fi consecințe ale anxietății

Ticurile sunt mișcări rapide, repetate, incontrolabile care se pot diminua cu timpul dacă copilul este sprijinit în acest proces. Ele pot fi prezente în viața unui copil care suferă de anxietate fiindcă stresul, oboseala, emoțiile negative  pot fi asociate cu această tulburare. Aceste gesturi pot fi prezente și la adulți care își manifestă neliniștea rozându-și unghiile, buzele, clipind des, tușind sau mișcându-și degetele într-un anume fel.

Anxietatea la copii poate duce la dezvoltarea unor fobii dar și la depresie

Forma severă a anxietății se traduce prin frică exagerată de obiecte sau situații specifice. Dintre cele mai des întâlnite pot fi:

• frica de întuneric,
• frica de câini,
• de înălțime,
• frica de insecte,
• frica de furtuni,
• frica de spații închise și înguste,
• frica de apă
• frica de injecții.

Alte tipare uzuale de manifestare a anxietății mai sunt și: anxietatea de separare, anxietatea generalizată, fobia socială, tulburarea obsesiv compulsivă, sindromul de panică (mai des întâlnit la adolescenți) sau tulburarea de stres postraumatic (în urma unui eveniment traumatic).

Când oricare din aceste fobii interferează cu viața copilului părintele are datoria de a restabili din nou echilibrul  pentru a elimina frica respectivă. Cu multă răbdare și tact, prin comunicare și prin abordare comportamentală empatică orice formă severă a anxietății poate fi îmblânzită înainte ca ea să conducă la depresie.

Copilul care suferă de anxietate are nevoie să fie ascultat și înțeles chiar și atunci când percepe drept surse de pericol întâmplări din cele mai banale. O face involuntar tocmai pentru a-și confirma temerea. E singurul mod de raționament pe care îl cunoaște.

Frica este mai puternică decât intelectul lui. Tocmai de aceea are nevoie de sprijin.

Dacă va duce singur această luptă va obosi mai devreme sau mai târziu. Se va simți copleșit, neputincios, trist, vinovat, lipsit de valoare, se va retrage din mediul social și poate avea chiar gânduri de suicid sau gânduri despre moarte. Copiii trăiesc depresia într-un mod similar adulților. Demonul depresiei poate pune stăpânire și pe ei.

Cum îți poți ajuta copilul care suferă de anxietate

Primul pas pe care îl poate face un părinte este să-și asculte copilul și să încerce împreună cu el să diminueze efectele negative ale anxietății. Când te conectezi cu copilul ai toate șansele să simți ce simte și el și astfel vei dai dovadă de răbdare și compasiune. Nu este ușor! Dar nici copilului tău nu îi e ușor!

Totuși dacă te simți depășit de situație poți apela la ajutorul unui terapeut și al unui psihiatru. Acesta din urmă îi poate prescrie tratament medicamentos iar terapeutul îl poate susține prin terapie cognitiv-comportamentală ori prin terapie interpersonală. Astfel copilul va învăța cum să conștientizeze gândurile nocive ce îi însoțesc comportamentul, va descoperi noi tipare de gândire și strategii aplicate fiecărei situații în parte.

La nivel personal părintele poate controla mediul familial așa că va trebui să acorde atenție atât regimului alimentar al copilului cu anxietate, cât și programului de exerciții fizice, activități creative și relaxante. Uneori tot ceea ce trebuie să facă un părinte pentru copilul este să-i fie alături.

Întreabă-l, ascultă-l, ajută-l să se cunoască mai bine pe sine și să se accepte așa cum este! Atunci când un copil se simte iubit și sprijinit își poate întinde aripile cu mai multă ușurință. Iar de la simulare până la zborul în sine e doar un pas!

Articol preluat de pe www.totuldespremame.ro. Puteţi citi aici articolul original.