avocatnet.ro 
"În interpretarea dispozițiilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, termenul de 10 zile începe să curgă de la data la care convocarea adunării generale prin scrisoare recomandată a ajuns la destinatari, dacă în actul constitutiv sau în baza unei dispoziții speciale a legii nu se prevede o altă modalitate de comunicare", concluzionează Înalta Curte în Decizia nr. 55/2020 în dosarul nr. 1215/1/2020 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă), apărută azi în Monitorul Oficial nr. 969.
Potrivit Legii societăților, adunarea asociaților SRL-urilor se face ori de câte ori e necesar (dar măcar anual), potrivit actului constitutiv și legii. Dacă nu există o dispoziție specială în actul constitutiv, convocarea se face prin scrisoare recomandată, cu cel puțin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ținerea acesteia.
"Deși aparent s-ar putea considera că această interpretare nu lasă posibilitatea unei aprecieri obiective și instituie un arbitrariu pentru destinatarii legii, în mod special pentru administrația societății care nu ar putea controla data ajungerii corespondenței la asociați ori data la care aceștia au luat cunoștință de conținutul său, acest argument e contrazis prin prescrierea, în lege, a unei reguli precise prin care data comunicării poate fi determinată dincolo de acest aleatoriu.
Astfel, actul juridic unilateral supus comunicării produce efecte în conformitate cu art. 1326 alin.(3) din Codul civil «din momentul în care comunicarea ajunge la destinatar, chiar dacă acesta nu a luat cunoșință de acesta din motive care nu îi sunt imputabile», instituind un reper legal obiectiv, care reprezintă o adecvare în drept a teoriei recepției, pentru a elimina imprecizia determinată de atitudinea destinatarului/receptorului comunicării.
Legea instituie în condițiile legalei comunicări, de la data recepției, echivalentă ajungerii actului transmis la destinatar, o prezumție absolută de încunoștințare a destinatarului asupra conținutului actului", motivează Curtea.
ICCJ a subliniat că orice analogie la acest capitol cu situația societăților pe acțiuni nu ar trebui făcută, întrucât în cazul acestora din urmă dispersia acțiunilor este mult mai mare, ele pot fi depersonalizate, pe când în cazul SRL-urilor componenta personală este mult mai pregnantă.
Solicitarea de dezlegare a problematicii calculării acestui termen a fost trimisă la ICCJ de Curtea de Apel Oradea, la nivelul căreia nu s-a găsit practică judiciară cu privire la aplicabilitatea prevederilor art. 195 (3).
Potrivit actului de sesizare a Înaltei Curți pe această problemă, completul de judecată ce trebuia să se raporteze la calcularea acestui termen a considerat că cele 10 zile curg de la recepționarea efectivă a convocatorului de către asociați.
"Astfel, instanța apreciază că la stabilirea acestui termen intenția legiuitorului a fost aceea de a permite asociaților să fie informați/ să se informeze în mod corespunzător despre problemele înscrise pe ordinea de zi și de a putea vota în deplină cunoștință de cauză în adunarea generală pentru care au fost convocați, în caz contrar fiind afectată însăși voința socială, ceea ce atrage nulitatea absolută a hotărârii astfel adoptate.
Într-o interpretare contrară, scopul reglementării ar putea fi golit de conținut, de exemplu, în situația în care unul din asociații convocați ar domicilia în altă țară, fiind evident că scrisoarea recomandată conținând convocatorul nu are cum să și ajungă efectiv la destinatar în termenul de 10 zile", potrivit completului de judecată, apreciindu-se că termenul de convocare a asociaților este stabilit în favoarea lor și ar trebui privit ca atare.
Atenție! De la momentul publicării deciziei ICCJ în Monitorul Oficial, dezlegarea dată acestei probleme de drept este obligatorie pentru toată lumea.
cosnec