Modificarea e cuprinsă în Legea nr. 241/2020 pentru simplificarea impozitului pe clădirile cu destinaţie mixtă aflate în proprietatea persoanelor fizice, publicată vineri în Monitorul Oficial.
"În cazul clădirilor cu destinație mixtă aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul se calculează prin însumarea:
a) impozitului calculat pentru suprafața folosită în scop rezidențial conform art. 457;
b) impozitului determinat pentru suprafața folosită în scop nerezidențial prin aplicarea cotei stabilite conform art. 458 asupra valorii impozabile stabilite conform art. 457, fără a fi necesară stabilirea valorii prin depunerea documentelor prevăzute la art. 458 alin. (1)", scrie în noua lege, care, practic, introduce un nou alineat în Codul fiscal, la articolul privind impozitul pe clădirile cu destinație mixtă proprietate a persoanelor fizice.
Atenție! Nu e vorba de clădirile de acest fel deținute de persoanele juridice. Acolo, regulile rămân neschimbate.
Ce au decis parlamentarii, de fapt? Ca pentru acele suprafețe mici, de sub 50 de metri pătrați, să nu mai fie necesar un raport de evaluare depus la Fisc, la fiecare cinci ani, care să ateste valoarea de impozitare.
Notă: Legislația noastră fiscală conține un regim distinct de impozitare pentru clădirile rezidențiale (exclusiv de locuit), nerezidențiale (activități economice) și mixte.
Iată cum au stat lucrurile până acum pentru imobilele încadrate în regim mixt de impozitare - proprietățile folosite și ca locuință, și ca sediu social. Problema se pune, înainte de toate, în funcție de posibilitatea de a determina (din documente și din starea efectivă a lucrurilor) care e spațiul de locuit și care e cel folosit ca sediul social, în sensul în care cele două se suprapun sau nu. Astfel:
- dacă cele două suprafețe se pot identifica separat, impozitul se calculează prin însumarea impozitului aferent suprafeței folosite în scop rezidențial impozitul aferent suprafeței folosite în scop nerezidențial (activităţi economice);
- dacă nu se pot identifica separat, nefiind delimitate, atunci situația poate fi:
- la adresa clădirii e înregistrat un domiciliu fiscal la care nu se desfășoară nicio activitate economică, caz în care impozitul se calculează ca pentru clădiri rezidențiale;
- la adresa poştală a clădirii e înregistrat un domiciliu fiscal al unui operator economic care desfăşoară activitate economică, iar cheltuielile cu utilităţile cad în sarcina operatorului economic (firmă, persoană fizică autorizată etc); în acest caz, impozitul se calculează ca şi cȃnd clădirea este utilizată ȋn scop nerezidenţial;
- dacă însă cheltuielile cu utilitățile, însemnând energie electrică, gaze naturale, termoficare, apă, canalizare, nu sunt înregistrate în sarcina persoanei care desfășoară activitatea economică, impozitul pe clădiri se calculează ca şi cȃnd clădirea este utilizată ȋn scop rezidenţial.
Inițiatorii acestei noi legi spun că situația clădirilor mixte a rămas neclarificată încă din 2016, fiind interpretată mult diferit de la o autoritate locală la alta. "Atunci când suprafețele sunt delimitate contractual, cu scop mixt, determinarea impozitului se face prin depunerea la autoritatea locală a unui raport de evaluare a unui evaluator autorizate de către ANEVAR ce trebuie refăcut și redepus la fiecare 5 ani. În practică s-au întâlnit cazuri în care delimitarea nu putea fi făcută de către evaluator, astfel, proprietarii fiind obligați să declare întreaga suprafață în regim de impozitare nerezidențială, această situație regăsindu-se ulterior în prețul perceput pentru chiria persoanei juridice", scria în expunerea de motive, atașată propunerii legislative.
Rectificare: Într-o variantă anterioară a articolului era specificat că noua regulă se aplică numai imobilelor unde suprafața folosită în scop nerezidențial e sub 50 de metri pătrați.