Formarea profesională: Ce obligații au firmele în această zonă și ce drepturi au angajații

Plecând de la aceste aspecte, formarea profesională este reglementată atât prin Codul Muncii, cât și prin alte acte normative, cum ar fi Legea Educației Naționale nr. 1/2011, Legea nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă, Legea nr. 200/2004 privind recunoașterea diplomelor și calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, Ordonanța Guvernului privind formarea profesională a adulților. 

Discutând strict despre relațiile de muncă aflate în curs de desfășurare, contractele de muncă deja negociate, semnate și asumate de salariați și angajatori, vom analiza drepturile și obligațiile acestora în privința formării profesionale.

În acest caz, Codul Muncii stabilește obiectivele principale ale formării profesionale:

• adaptarea salariatului la cerințele postului sau ale locului de muncă;
• obținerea unei calificări profesionale;
• actualizarea cunoștințelor și deprinderilor specifice postului și locului de muncă și perfecționarea pregătirii profesionale pentru ocupația de bază;
• reconversia profesională determinată de restructurări socioeconomice;
• dobândirea unor cunoștințe avansate, a unor metode și procedee moderne, necesare pentru realizarea activităților profesionale;
• prevenirea riscului șomajului;
• promovarea în muncă și dezvoltarea carierei profesionale

Salariatul are dreptul la acces la formare profesională, iar angajatorul are obligația de a asigura participarea la programe de formare profesională pentru toți salariații în funcție de numărul salariaților încadrați la nivel de unitate:

• cel puțin o dată la doi ani, dacă au cel puțin 21 de salariați;
• cel puțin o dată la trei ani, dacă au sub 21 de salariați.

Angajatorul persoană juridică care are mai mult de 20 de salariați elaborează anual și aplică planuri de formare profesională, cu consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentanților salariaților. Planul de formare profesională devine anexă la contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, iar salariații au dreptul să fie informați cu privire la conținutul acestuia.

Un alt drept al salariatului este de a beneficia de un concediu plătit pentru formare profesională de până la 10 zile sau 80 de ore în situația în care angajatorul nu și-a îndeplinit obligația de a asigura salariatului accesul la formare profesională conform dispozițiilor legale. Acest concediu este considerat vechime în muncă.

Durata concediului pentru formare profesională nu poate fi dedusă din durata concediului de odihnă anual și este asimilată unei perioade de muncă efectivă în ceea ce privește drepturile cuvenite salariatului, altele decât salariul.

Formarea profesională a salariaților se poate realiza prin următoarele forme:

• participarea la cursuri organizate de către angajator sau de către furnizorii de servicii de formare profesională din țară ori din străinătate;
• stagii de adaptare profesională la cerințele postului și ale locului de muncă;
• stagii de practică și specializare în țară și în străinătate;
• ucenicie organizată la locul de muncă;
• formare individualizată;
• alte forme de pregătire convenite între angajator și salariat.

Deși inițiativa participării la formarea profesională poate aparține atât angajatorului, cât și salariatului, modalitatea concretă de formare profesională, drepturile și obligațiile părților, durata formării profesionale, precum și orice alte aspecte legate de formarea profesională, inclusiv obligațiile contractuale ale salariatului în raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, se stabilesc prin acordul părților și fac obiectul unor acte adiționale la contractele individuale de muncă.

Dacă inițiativa aparține angajatorului, atunci acesta va suporta toate cheltuielile ocazionate de această participare și salariatul va beneficia pe toată durata formării profesionale de toate drepturile salariale deținute.

Salariații care au beneficiat de formare profesională pe cheltuiala angajatorului nu pot avea inițiativa încetării contractului individual de muncă pe perioada stabilită de comun acord cu angajatorul, prin act adițional la contractul individual de muncă.

Salariații care au încheiat un act adițional la contractul individual de muncă cu privire la formarea profesională pot primi în afara salariului corespunzător locului de muncă și alte avantaje în natură pentru formarea profesională.

Atunci când salariatul nu respectă obligația asumată prin act adițional și are inițiativa încetării raportului de muncă anterior perioadei stabilite, poate fi obligat la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporțional cu perioada nelucrată.

Acest articol face parte dintr-o campanie informativă avocatnet.ro pe tema formării profesionale în cadrul relațiilor de muncă, în care ne-am propus, cu ajutorul specialiștilor, să abordăm aspecte teoretice și practice importante pentru firme și angajații acestora. Toate materialele din această serie pot fi citite aici.