avocatnet.ro 
Plecând de la obligația angajatorului de a asigura accesul salariaților la formare profesională constatăm că legiuitorul a acordat salariatului un drept. Ne-am propus să dezvoltăm subiectul formării profesionale plecând de la obligația angajatorului și dreptul salariatului și să scoatem în evidență beneficiile ambilor parteneri ai relației de muncă.
Este clar că formarea profesională presupune costuri pentru angajator, dar și un efort suplimentar pentru salariat, deși acest efort este remunerat conform contractului de muncă. Când spun efort mă refer, în primul rând, la faptul că salariatul se poate simți scos din zona sa de confort și poate privi participarea în cadrul unui program de formare profesională ca fiind o sarcină în plus. Probabil că nu este chiar similară activitatea de învățare cu cea desfășurată conform contractului individual de muncă, dar adaptarea la cerințele postului sau ale locului de muncă reprezintă unul din obiectivele formării profesionale.
Totodată angajatorul are interesul ca salariații săi să utilizeze eficient toate resursele pe care acesta le pune la dispoziția lor, astfel încât activitatea să fie eficientă. Formarea profesională a salariaților are, conform Codului Muncii, următoarele obiective:
- adaptarea salariatului la cerințele postului sau ale locului de muncă;
- obținerea unei calificări profesionale;
- actualizarea cunoștințelor și deprinderilor specifice postului și locului de muncă și perfecționarea pregătirii profesionale pentru ocupația de bază;
- reconversia profesională determinată de restructurări socioeconomice;
- dobândirea unor cunoștințe avansate, a unor metode și procedee moderne, necesare pentru realizarea activităților profesionale;
- prevenirea riscului șomajului;
- promovarea în muncă și dezvoltarea carierei profesionale.
O parte dintre acestea sunt în interesul angajatorului, iar cealaltă, în interesul salariatului. Sigur, toate aduc un plus relației de muncă și atingerea acestor obiective presupune beneficii atât pentru angajator, cât și pentru salariați.
Referindu-ne strict la beneficiile angajatorului, investiția în programe periodice de formare profesională este una profitabilă chiar dacă ținem cont strict de obiectivele care-l privesc în mod direct.
Astfel, adaptarea salariatului la cerințele postului sau ale locului de muncă va crește eficiența acestuia, deci rezultatul muncii sale se va reflecta în mod direct în cifra de afaceri. Este evident că, la rândul său, salariatul poate obține o promovare și o majorare a salariului.
Actualizarea cunoștințelor și deprinderilor specifice postului și locului de muncă și perfecționarea pregătirii profesionale pentru ocupația de bază reprezintă un alt avantaj al angajatorului care dorește să fidelizeze salariații și să-i motiveze pentru a crește productivitatea.
Reconversia profesională face parte din categoria obiectivelor care aduc beneficii atât angajatorului, cât și salariatului. Angajatorul care oferă salariaților un program de formare profesională care vizează reconversia acestora are avantajul retenției forței de muncă chiar dacă domeniul principal de activitate s-a modificat și s-a adaptat la cerințele pieței.
Altfel spus, chiar dacă angajatorul s-a reprofilat ori a achiziționat utilaje ori dispozitive care presupun o altă calificare, diferită de cea pe care o au salariații săi în prezent, prin reconversia profesională a acestora asigură o mai bună continuitate a activității, dar și o stabilitate a relației de muncă. Salariații competenți nu vor fi tentați să-și caute un alt loc de muncă, ci vor continua relația cu actualul angajator care le-a oferit garanția stabilității locului de muncă.
Dobândirea unor cunoștințe avansate, a unor metode și procedee moderne, necesare pentru realizarea activităților profesionale vor face posibilă acoperirea unor activități cu caracter temporar pentru care, în alte condiții, angajatorul ar fi fost obligat fie să angajeze un alt salariat, fie să apeleze la servicii externe. Aceste soluții sunt mult mai costisitoare din punct de vedere financiar în comparație cu negocierea unui cumul de funcții pentru unul sau mai mulți salariați pe care îi are deja încadrați în muncă.
Dacă mai luăm în calcul și faptul că cheltuielile cu programele de formare profesională sunt deductibile din punct de vedere fiscal, pe lângă cele enumerate anterior, atunci putem privi obligația angajatorului, conform Codului Muncii, ca pe un drept care poate fi profitabil dacă este gestionată corespunzător și beneficiile sunt repartizate echitabil către ambii parteneri din cadrul relației de muncă.
Acest articol face parte dintr-o campanie informativă avocatnet.ro pe tema formării profesionale în cadrul relațiilor de muncă, în care ne-am propus, cu ajutorul specialiștilor, să abordăm aspecte teoretice și practice importante pentru firme și angajații acestora. Toate materialele din această serie pot fi citite aici.
mihaelarosu