În septembrie, a avut loc o modificare a Legii publicității mobiliare, prin care s-a stabilit o condiție suplimentară pentru punerea în executare a unui înscris sub semnătură privată, care e considerat titlu executoriu - înregistrarea acestuia în Registrul Național de Publicitate Mobiliară (RNPM). Dincolo de implicațiile evidente ale legii, trebuie stabilită, din start, o chestiune prealabilă: căror tipuri de contracte le recunoaște legea, în mod automat, caracterul de titlu executoriu? Delimitarea e importantă, pentru că multe contracte nu sunt considerate titluri executorii, ceea ce înseamnă că cei care vor dori să le pună în executare vor avea de urmat o procedură oarecum diferită.
În esență, există câteva contracte care sunt încheiate
sub semnătură privată și cărora legea le recunoaște, ca atare, caracterul de titlu executoriu. Exemple de contracte care intră aici sunt contractele de credit bancar sau contractele de locațiune.
Persoanele care au încheiat asemenea contracte, doar prin semnarea lor, pot beneficia de intervenția statului, pentru a fi ajutate să pună în aplicare prevederile acordurilor respective. Cu alte cuvinte, acele înscrisuri sunt, prin ele însele,
titluri executorii. Modificarea, din septembrie, adusă Legii publicității mobiliare (prin Legea nr. 196/2020) a introdus o condiție suplimentară pentru ca asemenea titluri să poată fi puse în executare, cu succes -
ele să fie înregistrate în RNPM.
Însă modificarea
nu vizează orice tip de contract, pentru că, dacă legea nu le recunoaște expres această calitate de titluri executorii, acordurile încheiate sub semnătură privată nu pot fi puse, doar prin ele însele, în executare.
De exemplu, un contract prin care se vinde o mașină nu va fi titlu executoriu. Practic, ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că, dacă cineva îi vinde cuiva mașina, îi predă bunul, dar încă nu și-a primit banii, iar cel ce a primit mașina nu vrea să-i plătească, singura opțiune pentru vânzător e să ceară executarea silită a celui care îi datorează bani. Însă apare o problemă - contractul respectiv nu e titlu executoriu, deci va trebui, înainte de toate,
să fie obținut un titlu executoriu.
Și cum va face împrumutătorul acest lucru? Cel mai des,
se va îndrepta către o instanță, care să adopte o hotărâre prin care este recunoscut dreptul vânzătorului de a-i fi plătiți banii. Pentru că, după cum prevede Codul de procedură civilă, hotărârile judecătorești (chiar și cu executare provizorie, adică acele hotărâri ce încă pot fi atacate) sunt titluri executorii.
O altă variantă este încheierea unui contract de împrumut, încă de la început,
la notar. Aceste înscrisuri sunt considerate autentice și au, direct, caracter executoriu.
De ce este foarte importantă precizarea acestei diferențe dintre contracte care sunt titluri executorii, prin ele însele, și contracte ce presupun obținerea unui titlu executoriu, pentru a fi puse în executare? Pentru că cineva care obține un titlu executoriu în felul menționat mai sus - de exemplu, în instanță sau prin autentificarea contractului la notar -
nu va mai trebui să își înscrie acel titlu executoriu în RNPM. Condiția înscrierii în RNPM vizează
exclusiv acele înscrisuri sub semnătură privată (deci nu autentificate la notar, de exemplu) cărora legea le recunoaște, ca atare, caracterul executoriu - cum e contractul de credit bancar sau cel de locațiune.
Odată ce cineva are un titlu executoriu, se va duce la un executor judecătoresc și va face o cerere de executare silită, la care va atașa, printre altele, titlul executoriu pe care se bazează.
Comentarii articol (1)