Mamele narcisiste riscă să își transforme copiii în adulți nefericiți

În realitate, fie că suntem femei sau bărbați, cu toții manifestăm câteva din trăsăturile lui Narcis, însă dacă ele sunt la limita de jos a spectrului narcisismului sunt perfect normale.

În cultura noastră, maternitatea este încă idealizată, ceea ce ne determină să ne imaginăm cu greu o mamă incapabilă de dragoste și grijă pentru copiii ei. Mai mult de atât niciun copil nu vrea să creadă asta despre propria mamă așa că neagă sau își ignoră sentimentele negative și se conformează așteptărilor societății.

Însă la o privire mai atentă femeile tinere, cele mature chiar și adolescentele, realizează la un moment dat că duc cu sine o povară emoțională uneori insuportabilă. Vocea critică a mamei le răsună în minte.

“Nu ești în stare de nimic!”
“Degeaba te tot străduiești…oricum nu vei reuși!”
“Pe bune, asta e tot ceea ce poți face?”
“N-ai fost niciodată un elev bun și acum vrei să-ți iei licența la facultate?”
“Nu așa se menține o relație, nu te-ai implicat suficient… de asta te-a părăsit!”
“Ești superficială! Nu-ți asumi întreaga responsabilitate! Și tu mai vrei să-ți iei un job?”

Mamele narcisiste și stima de sine scăzută

Lipsa de afecțiune în copilărie creează adulți nefericiți! Toate aceste simptome supărătoare care îți apar acum în suflet îți distrug încrederea și stima de sine. Ele s-au născut pe parcursul copilăriei când mama ta, figura centrală a familiei, a fost mai mult preocupată de propria-i ființă și mai puțin de tine.

Preocuparea ei era, de fapt, să răspunzi corespunzător cerințelor societății ori propriilor planuri de viitor. Sunt multe mame care trasează încă de timpuriu parcursul profesional și personal al copilului, fără însă a ține seama că pruncul ce-l crește nu-i aparține precum un obiect valoros.

Uneori, mamele uită că sunt doar ghizi spirituali pentru proprii copii și își asumă misiunea într-un mod fals creionând destinul copilului încă din fragedă pruncie.

Uneori, mamele se oglindesc într-atât în ochii copilului ca și când și-ar putea trăi din nou propria viață doar că de data asta nu vor să mai facă greșelile din trecut. E practic o a doua șansă.

Toate mamele au și ele o MAMĂ

În mod frecvent, bunicile adoptă această atitudine fiindcă în tinerețe erau mult prea fragede şi inocente pentru a se ocupa de un copil așa cum se cuvine (zic ele... și nici timp suficient nu era).

Când apare primul nepot/nepoată sunt numai lapte și miere, iar tu, mama, aproape că nu-ți recunoști părintele. Cu tine n-a fost niciodată atât de drăgăstoasă și permisivă. Într-un fel ăsta e rolul bunicilor să-și răsfețe nepoții așa cum tu ca părinte n-ai face-o niciodată.

Dar, mama narcisistă uită că fiica ei are o identitate proprie și că ar trebui să o iubească pentru ceea ce este și nu doar atunci când răspunde cerințelor impuse de ea.

În aceste circumstanțe tu, copilul, îți vei crea un sine fals aflând pe propria piele că dacă nu te vei comporta “adecvat” nu vei beneficia de afecțiunea și aprobarea părintelui.

Iată în continuare câteva din criteriile de diagnostic care arată că o persoană are tulburare de personalitate narcisică:

1. Mama trăiește sentimente grandioase, se simte foarte importantă și își supraevaluează toate realizările și talentele. Vorbește atât de mult despre ea și niciodată nu are timp să-și asculte copilul. Se crede unică și specială și pretinde ca tu să observi asta și să-i validezi eforturile. Firește că de cele mai multe ori copil fiind rămâi în tăcere fiindcă n-ai habar ce ți se cere.
2. Visează efectiv la propria-i realizare d.p.d.v. profesional, la un succes nelimitat având convingerea că munca îi va fi recunoscută în mod general de către toată lumea. Idealizează toate aspectele vieții de la frumusețe, relații și profesie. Ea însăși e nemulțumită permanent de sine, ceea ce va atrage nemulțumirea și în ceea ce privește acțiunile copilului, dar și ale partenerului.
3. Pretinde laudă, complimente și recunoștință pentru tot ceea ce a făcut vreodată pentru tine. Are nevoie de admirație excesivă și supraevaluarea eforturilor ei. Copilul cu o asemenea mama are șanse mari să preia modelul parental atunci când va ajunge adult.
4. Pretinde supunere automată la dorințele sale ce sunt imperios necesar să fie satisfăcute pe loc. Are pretenții exagerate de tratament favorabil așa încât tu nici nu știi cum să o mulțumești mai bine. Firește că la tine (copilul) există teama ca ea să nu se supere.
5. Se înconjoară de persoane de la care are ceva de câștigat și pe care le exploatează tocmai pentru a-și atinge scopurile personale. Mai tot timpul primește câte ceva și niciodată nu se arată disponibilă să-și ofere ajutorul, găsindu-și tot felul de scuze.
6. Este lipsită de empatie și incapabilă să recunoască nevoile și sentimentele celorlalți. Întoarce permanent discuția către sine amintind interlocutorului că ea are probleme mai mari de care chipurile nu se plânge. Critică, judecă și condamnă pe celălalt, considerându-se superioară.
7. Nutrește adesea sentimente de invidie și așa justifică pentru sine și pentru ceilalți lipsa prietenilor foarte apropiați. Deși ar trebui să se compare cu ea insăși, raportându-se în timp, emite judecăți de valoare asupra persoanelor din jurul ei. Oamenii nu pot rămâne în preajma unei femei mereu nemulțumite, mai ales când tronează pe un jilț de resentimente.
8. Este arogantă și sfidătoare. Se consideră net superioară tuturor. Nimeni nu se ridică la nivelul ei și de aceea uneori este nevoită să facă mici “compromisuri” pentru a petrece totuși timp în compania altora. Are momente de-o sinceritate debordantă neținând cont de sentimentele celorlalți: „Am ieșit cu tine la o cafea fiindca n-aveam cu cine! Dar, sincer... noi nici n-avem ce discuta! Ești mult sub nivelul meu!”.

Dacă și tu îți recunoști mama în descrierea de mai sus atunci nu-i de mirare că nu ești suficient de bună pentru ea fiindcă efectiv nu te cunoaște. Tocmai de aceea nu aveți o legatură emoțională bună fiindcă s-au adunat multe lucruri nespuse de-a lungul timpului.
Scopul acestui articol nu este de a trezi frustrare, mânie sau resentimente pentru mamele narcisiste ci dimpotrivă apelez la puterea de înțelegere în spiritul iubirii și al iertării de care poate da dovada un copil ce-și iubește mama necondiționat.

Articol preluat de pe www.totuldespremame.ro. Puteţi citi aici articolul original.