UPDATE: Telemedicina a fost reglementată oficial prin OUG, deși parlamentarii pregăteau o lege în acest sens

În esență, Ordonanța de urgență nr. 196/2020 nu este foarte diferită de prevederile propunerii legislative discutate, în prezent, în Camera Deputaților.

Ambele definesc telemedicina ca referindu-se la acele servicii medicale furnizate de la distanță, prin intermediul internetului sau a altor mijloace electronice de comunicare. De asemenea, ambele precizează expres că telemedicina poate fi acordată de toți cei care furnizează servicii medicale, fie că e vorba de stat, fie că e vorba de privat.

De asemenea, atât OUG, cât și proiectul de lege, reglementează, în mare parte, același proceduri:

• teleconsultația;
• teleexpertiza (serviciul de telemedicină prin care are loc un schimb de opinii medicale între mai mulţi medici);
• teleasistenţa (serviciul medical constând în ajutorul oferit de un medic unui alt practician, aflat la distanţă, care efectuează un act medical sau chirurgical, precum și serviciul medical efectuat atunci când cadrele medicale care acordă ajutor medical de urgenţă au nevoie de asistenţă);
• teleradiologia, respectiv radiologie și imagistică medicală la distanță (transmiterea electronică a imaginilor radiologice);
• telepatologia (presupune transmiterea la distanță a datelor și imaginilor microscopice);
• telemonitorizarea (îi permite unui medic specialist să monitorizeze și să interpreteze de la distanță datele medicale despre pacient, transmise de acesta prin mijloace de comunicare electronică la distanţă, necesare pentru urmărirea medicală, ajustarea conduitei terapeutice, a regimului de viaţă şi igieno-dietetic, referitoare la îngrijirea acestui pacient, după caz).

În plus, este precizată, atât în OUG, cât și în proiectul de lege, obligația de a respecta confidențialitatea datelor personale ale pacienților, precum și o serie de drepturi ale pacienților ce trebuie respectate, în special dreptul la informare a acestora. 

În același timp, există mici diferențe de detaliu în privința celor două documente. De exemplu, propunerea de lege conține o prevedere detaliată referitoare la documentele ce urmează a fi incluse în fișa pacientului și în registrul de consultații, ulterior acordării actului medical de la distanță. Asemenea diferențe, însă, sunt puțin importante. Pentru că, oricum, OUG, de exemplu, va primi norme metodologice de punere în aplicare, deci acolo vor fi detaliate mai multe chestiuni, inclusiv cele referitoare la fișa pacientului, cel mai probabil.

Atenție! Având în vedere asemănarea între cele două acte, Parlamentul va renunța, cel mai probabil, la adoptarea proiectului de lege de reglementare a telemedicinei. În același timp, momentul de la care vom avea o reglementare completă a actelor medicale întreprinse de la distanță este incert, pentru că nu se știe de când vor apărea normele de punere în aplicare.