Potrivit Legii nr. 200/2006, anterior modificărilor apărute recent, administratorul/lichidatorul judiciar ori salariații puteau să facă o solicitare pentru ca cei din urmă să își primească salariile din Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, prin depunerea cererii specifice, alături de documente care să ateste că:
- împotriva angajatorului a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă de deschidere a procedurii insolvenței și
- a fost dispusă măsura ridicării totale sau parțiale a dreptului de administrare.
În nota de fundamentare atașată propunerii care a stat la baza OUG-ului, Guvernul explică, în esență, că natura deschiderii procedurii de insolvență (ce implică lipsirea angajatorului de activele sale, în tot sau în parte) ar trebui să fie suficientă pentru ca salariații să poată obține plata salariilor din Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale. Ținând cont de acest lucru, Executivul susține că nu ar mai fi necesară și demonstrarea ridicării totale sau parțiale a dreptului de administrare, pentru plata creanțelor salariale, de către agențiile teritoriale de muncă, mai ales că acest lucru nu are loc în toate situațiile.
Într-adevăr, dreptul de administrare nu este ridicat în orice situație în care o procedură de insolvență este deschisă. Potrivit Legii nr. 85/2014, ridicarea dreptului de administrare este obligatorie doar în procedura falimentului. Altcumva, în procedura reorganizării, acest lucru nu este impus de lege, dacă firma intrată în insolvență propune un plan de reorganizare.
Important! O precizare expresă din OUG este că acele cereri care au fost deja depuse până la data de 18 februarie 2021 nu vor fi analizate după regulile noi. Cu alte cuvinte, pentru acestea se va lua în considerare și condiția referitoare la documentele ce atestă ridicarea dreptului de administrare al angajatorului.