UPDATE: Angajatorul a intrat în insolvență și nu mai plătește salariile: Ce pot face angajații, pas cu pas, conform modificărilor recente

Condițiile pentru plata salariilor, în situații precum cea de mai sus, pot fi găsite în Legea nr. 200/2006. Aceasta prevede regulile aplicabile pentru constituirea și folosirea Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale. După cum e, deja, evident din obiectul de reglementare al actului normativ, vorbim de o rezervă de unde se asigură plata salariilor atunci când angajatorul intră în insolvență.

Dacă ne uităm la vechile condiții, era necesar ca două condiții să fie îndeplinite pentru ca un salariat să ceară plata salariilor din acest fond:

• să se fi deschis procedura insolvenței față de angajatorul acelui salariat și 
• să se fi dispus ridicarea totală sau parțială a dreptului de administrare al angajatorului.

De acum, însă, cea de-a doua condiție a fost înlăturată. Principalul pas pentru simplificarea procedurii a fost făcut, prin oficializarea Ordonanței de urgență nr. 9/2021, în 19 februarie. De asemenea, azi au apărut și normele metodologice necesare (HG 50/2021), astfel că schimbările se aplică deja.

Cu alte cuvinte, s-a schimbat și procedura ce trebuie urmată pentru plata salariilor din Fond. În sensul că a dispărut obligația de depunere a documentului care demonstrează ridicarea dreptului de administrare.

Rămâne de depus un singur tip de documente, la agențiile teritoriale de muncă: documente care să ateste că împotriva angajatorului a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă de deschidere a procedurii insolvenței.

În plus, pentru a nu mai exista niciun dubiu, OUG nr. 9/2021 prevede că se soluționează conform vechii proceduri (potrivit căreia era necesară depunerea dovezii ridicării dreptului de administrare) exclusiv cererile depuse înainte de momentul intrării în vigoare a OUG nr. 9/2021 (adică depuse până pe 18 februarie 2021, inclusiv).

Cine depune documentele și unde

Ca regulă, administratorul sau lichidatorul judiciar al angajatorului aflat în stare de insolvență depune asemenea documente. Iar, pe lângă documente care să ateste deschiderea procedurii insolvenței, trebuie făcută o cerere de plată a creanțelor salariale. 

Însă Legea nr. 200/2006 prevede că, în egală măsură, aceste documente pot fi depuse și de către salariați ori de reprezentanții acestora. Însă, dacă aceștia vor dori să depună documentele, ei sunt obligați să se adreseze, mai întâi, administratorului sau lichidatorului.

Dacă sunt îndeplinite condițiile pentru acoperirea salariilor din Fond, agenția teritorială emite dispoziția privind stabilirea cuantumului creanțelor salariale. Aceasta trebuie comunicată administratorului/lichidatorului, iar ea este titlu executoriu de la momentul la care expiră termenul de plată.

Însă ce datorii față de salariați pot fi, mai exact, acoperite din Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale? E vorba de:

• salariile restante;
• compensațiile bănești restante, datorate de angajatori pentru concediul de odihnă neefectuat de salariați, dar numai pentru maximum un an de muncă;
• plățile compensatorii restante, în cuantumul stabilit în contractul colectiv de muncă și/sau în contractul individual de muncă, în cazul încetării raporturilor de muncă;
• compensațiile restante pe care angajatorii au obligația de a le plăti, potrivit contractului colectiv de muncă și/sau contractului individual de muncă, în cazul accidentelor de muncă sau al bolilor profesionale;
• indemnizațiile restante, pe care angajatorii au obligația, potrivit legii, de a le plăti pe durata întreruperii temporare a activității.

Important! Nu pot fi acoperite, din Fondul de garantare, contribuțiile sociale datorate de angajatorii în stare de insolvență.

De asemenea, există un plafon până la care rezervele din Fond pot fi folosite pentru acoperirea sumelor de mai sus: nu mai mult de trei salarii medii brute pe economie pentru fiecare salariat.

Cum ajung bani la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale? Din contribuția asiguratorie pentru muncă, pe care toți angajatorii o datorează la stat pentru salariații proprii, 15% se duce la acel fond (acesta este procentul stabilit din oficiu, dar el poate fi modificat anual prin legea bugetului de stat).

Contribuția pentru muncă este singura contribuție socială obligatorie datorată de angajator. Contribuțiile pentru pensii și sănătate sunt datorate de salariați, dar sunt plătite efectiv de angajator.