avocatnet.ro 
„Pe toată durata de realizare a unei inspecții fiscale, organele de inspecție fiscală își vor fundamenta constatările pe baza investigațiilor pe teren, a documentelor și registrelor solicitate sau puse la dispoziție de contribuabil, a informațiilor deținute de organul fiscal sau obținute de acesta de la terți etc.”, este subliniat în ordinul citat.
Notă: Problemele găsite de inspectori trebuie discutate cu șeful de serviciu, pentru ca acesta să le „valideze”. Concret, echipa de inspecție fiscală trebuie să țină șeful de serviciu la curent cu evoluția controlului, problemele găsite și încadrarea verificărilor în termenele legale. Totodată, în urma acestor discuții se stabilește și ce e de făcut pentru a obține informații suplimentare despre problemele nemotivate îndeajuns de bine.
Atunci când vorbim de întocmirea raportului de inspecție fiscală, ordinul prevede, de asemenea, că problemele identificate trebuie să se bazeze pe chestiuni concrete. În plus, acestea trebuie prezentate într-un fel „ușor de digerat” și trebuie indicate clar prevederile legale încălcate și consecințele aferente.
„Constatările care se înscriu în raportul de inspecție fiscală trebuie să fie proprii organelor de control, bazate pe date, informații sau documente, să fie expuse clar și concis, eliminându-se orice elemente și descrieri personale inutile, neconcludente și nedocumentate, care încarcă nejustificat conținutul raportului de inspecție fiscală.
Neregulile constatate se vor consemna numai după efectuarea tuturor verificărilor și investigațiilor fiscale privind modul de stabilire, de declarare a obligațiilor fiscale, cu precizarea concretă a actelor normative încălcate (articol, alineat) și cu determinarea exactă a influențelor fiscale”, este detaliat în actul normativ.
Notă: Înainte să i se ceară opinia contribuabilului verificat, cu privire la raportul de inspecție fiscală, acest document este discutat de echipa de control cu șeful de serviciu și cu conducătorul activității de inspecție fiscală. În această etapă, dacă există constatări slab argumentate sau greșeli, raportul trebuie corectat. Dacă există divergențe interne din cauza constatărilor din raport, acestea sunt soluționate înainte de a cere opinia contribuabilului și la fel se procedează dacă apar divergențe interne după ce este luată în calcul opinia contribuabilului.
Ulterior, după ce se redactează raportul în forma sa finală, acesta este avizat de șeful de serviciu, etapă în care se face o reverificare a constatărilor și a corectitudinii acestora. După această etapă urmează aprobarea raportului de către conducătorul activității de inspecție fiscală, când se mai face încă o reverificare.
Indiferent cum procedau până de curând autoritățile la întocmirea raportului de inspecție fiscală, de-acum trebuie respectată această procedură unică transparentă.
„Procedura de întocmire, avizare și aprobare a raportului de inspecție fiscală are ca scop definirea acțiunilor ce trebuie efectuate pentru parcurgerea etapelor specifice pentru finalizarea unei inspecții fiscale. Procedura urmărește standardizarea acțiunilor de efectuat pentru înscrierea constatărilor, avizarea de șeful de serviciu și aprobarea de către conducătorul activității de inspecție fiscală”, scrie în Ordinul 4.077/2020.
Apariția acestei proceduri vine ca urmare a dorinței autorităților de a transparentiza modul de lucru al inspectorilor, dar și de a-i responsabiliza în activitatea lor zilnică.
Conform celor de la Deloitte România, firmele pot contesta raportul de inspecție fiscală, atunci când inspectorii nu respectă procedura unică.
Citește și: Inspecția fiscală: Cât țin verificările, companiile trebuie informate despre problemele găsite de inspectori.
flexi