12 aspecte importante despre concedierile colective

(1) Concedierea pentru motive care nu ține de persoana salariatului este considerată ca fiind colectivă dacă într-o perioadă de 30 de zile sunt concediați:

• cel puțin 10 salariați, dacă angajatorul care disponibilizează are încadrați mai mult de 20 de salariați și mai puțin de 100;
• cel puțin 10% din salariați, dacă angajatorul care disponibilizează are încadrați cel puțin 100 de salariați, dar mai puțin de 300 sau
• cel puțin 30 de salariați, dacă angajatorul care disponibilizează are încadrați cel puțin 300 de salariați.

De asemenea, la stabilirea numărului efectiv de salariați colectiv sunt luați calcul și acei salariați cărora le-au încetat contractele individuale de muncă din inițiativa angajatorului, din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana salariatului, cu condiția existenței a cel puțin cinci concedieri.

(2) În aceste condiții, angajatorii care au angajați mai puțin de 20 de salariați nu intră sub incidența reglementărilor privind concedierea colectivă, chiar dacă i-ar concedia pe toți, ceea a ridicat semne de întrebare asupra constituționalității reglementării.

Curtea Constituțională a decis că nu sunt încălcate drepturile constituționale garantate prin Constituție, fiind invocate măsurile active de combatere a șomajului și compensațiile de care salariații pot beneficia în baza contractelor colective de muncă, dar fără a ține cont de faptul că obligativitatea negocierii contractelor colective de muncă este instituită pentru angajatorii care au cel puțin 21 de salariați. Singurele compensații pe care salariații concediați pentru motive care nu țin de persoana lor, atunci când angajatorul acestora nu se încadrează în limitele prevăzute de art. 68 din Codul Muncii, sunt cele prevăzute de contractele colective de muncă încheiate la nivel de sector de activitate, acolo unde acestea există.

(3) Angajatorii care intenționează să  efectueze concedieri colective au obligația ca, în timp util, să inițieze consultări cu sindicatul sau reprezentanții salariaților, după caz. Consultările au ca scop:

• identificarea metodelor și mijloacelor de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numărului de salariați care vor fi concediați;
• atenuarea consecințelor concedierii prin recurgerea la măsuri sociale care vizează, printre altele, sprijin pentru recalificarea sau reconversia profesională a salariaților concediați.

(4) Termenul minim în care se pot emite deciziile de concediere colectivă e de cel puțin 45 de zile, fiind compus din:

• cel puțin 10 zile pe care organizația sindicală sau reprezentanții salariaților le au la dispoziție pentru transmiterea unui punct de vedere;
• cinci zile în care angajatorul are obligația de a răspunde, în scris și motivat, propunerilor avansate de către sindicat sau reprezentanții salariaților
• cel puțin 30 de zile pentru notificarea Inspectoratului Teritorial de Muncă;
• părțile pot solicita inspectoratului teritorial de muncă, cu consultarea agenției pentru ocuparea forței de muncă, prelungirea termenului de 30 de zile cu maximum zece zile;
• părțile pot solicita, de asemenea, motivat, și reducerea termenului de 30 de zile, dar fără a aduce atingere drepturilor individuale cu privire la perioada de preaviz.

(5) Informațiile relevante pe care angajatorul are obligația să le notifice, în scris, organizației sindicale sau reprezentanților salariaților sunt:

• numărul total și categoriile de salariați;
• motivele care determină concedierea preconizată;
• numărul și categoriile de salariați care vor fi afectați de concediere;
• criteriile avute în vedere, potrivit legii și/sau contractelor colective de muncă, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere:
• se aplică pentru departajarea salariaților după evaluarea realizării obiectivelor de performanță;
• măsurile avute în vedere pentru limitarea numărului concedierilor;
• măsurile pentru atenuarea consecințelor concedierii și compensațiile ce urmează să fie acordate salariaților concediați, conform dispozițiilor legale și/sau contractului colectiv de muncă aplicabil;
• data de la care sau perioada în care vor avea loc concedierile;
• termenul înăuntrul căruia sindicatul sau, după caz, reprezentanții salariaților pot face propuneri pentru evitarea ori diminuarea numărului salariaților concediați.

Informațiile comunicate organizației sindicale sau reprezentanților salariaților vor fi transmise inspectoratului teritorial de muncă și agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă la aceeași dată.

(6) Sindicatul sau reprezentanții salariaților au la dispoziție cel mult 10 zile pentru a propune angajatorului măsuri în vederea evitării concedierilor ori diminuării numărului salariaților concediați, acesta fiind obligat să răspundă, în scris și motivat, propunerilor avansate, în cel mult cinci zile.

(7) Dacă în urma consultărilor cu organizația sindicală sau reprezentanții salariaților angajatorul își menține decizia de a efectua concedieri colective, acesta are obligația să notifice  inspectoratul teritorial de muncă și agenția teritorială de ocupare a forței de muncă, cu cel puțin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere. Notificarea va fi însoțită de toate informațiile relevante cu privire la intenția de concediere colectivă, rezultatele consultărilor cu sindicatul sau reprezentanții salariaților, motivele concedierilor, numărul total al salariaților, numărul salariaților afectați de concediere și data de la care sau perioada în care vor avea loc aceste concedieri.

O copie a acestei notificări va fi transmisă, la aceeași dată, organizației sindicale sau reprezentanților salariaților care, la rândul lor, pot transmite eventuale puncte de vedere inspectoratului teritorial de muncă.

În situația în care inspectoratul teritorial de muncă decide să prelungească ori să reducă termenul de 30 de zile, la cererea uneia dintre părți, va comunica acestora atât durata prelungirii ori reducerii termenului, precum și motivele care au stat la baza deciziei.

În cazul în care concedierea colectivă preconizată vizează membri ai echipajului unei nave maritime, notificarea se comunică și autorității competente a statului sub al cărui pavilion navighează nava.

În perioada de 30 de zile anterioare emiterii deciziilor de concediere, agenția teritorială de ocupare a forței de muncă trebuie să caute soluții la problemele ridicate de concedierile colective preconizate și să le comunice în timp util angajatorului și sindicatului ori, după caz, reprezentanților salariaților. 

(8) Salariații disponibilizați prin procedura concedierii colective au dreptul, în termen de 45 de zile de la data concedierii, de a fi reangajați, cu prioritate, pe postul reînființat în aceeași activitate, fără examen, concurs sau perioadă de probă. Acest drept subzistă și în cazul în care angajatorul reia aceleași activități, fiind respectat același termen de 45 de zile. Angajatorul are obligația de a transmite salariaților care au fost concediați de pe posturile a căror activitate este reluată în aceleași condiții de competență profesională o comunicare scrisă, prin care sunt informați asupra reluării activității.

Salariații notificați au la dispoziție cinci zile pentru a-și manifesta în scris consimțământul cu privire la locul de muncă oferit. (9) Angajatorii pot face noi angajări pentru ocuparea locurilor de muncă reînființate numai în situația în care salariații disponibilizați au refuzat locurile de muncă oferite și dup expirarea termenului de cinci zile de la  data comunicării acestora.

(10) Decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu:

• motivele care determină concedierea
• durata preavizului
• criteriile de stabilire a ordinii de priorități - se aplică pentru departajarea salariaților după evaluarea realizării obiectivelor de performanță.

Decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului.

(11) Concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută. Respectarea cu strictețe a procedurii presupune inclusiv menționarea tuturor motivelor de fapt și de drept în cadrul deciziei de concediere, angajatorul neavând dreptul să invoce alte motive în fața instanței.

În cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. La solicitarea salariatului instanța va dispune și reîncadrarea acestuia, iar dacă nu s-a solicitat acest lucru, contractul individual de muncă va înceta de drept la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești.

(12) Conform dispozițiilor art. 74 alin (5) și (6) din Codul muncii, procedura concedierii colective nu se aplică salariaților din cadrul instituțiilor și autorităților publice și nici salariaților angajați în baza unor contracte de muncă pe perioadă determinată, cu excepția cazurilor în care aceste concedieri au loc înainte de data expirării acestor contracte.