1. Ce este un titlu executoriu și când ai nevoie de el?
Să presupunem că i-ai vândut cuiva o mașină și a venit momentul să primești banii. În cazul în care cumpărătorul vine și ți-i dă cum v-ați înțeles, nu e nicio problemă.
Dar dacă acea persoană nu vrea să plătească - din orice motiv? Poate e chiar o sumă mare de bani și nu-ți poți permite să treci cu vederea. Așa că te gândești că te ajută statul să te asiguri că celălalt plătește. Te ajută, dar nici chiar așa, fără niciun efort din partea ta. Iar efortul pe care tu trebuie să-l faci, pentru ca statul să te ajute să-ți vezi plătite datoriile pe care le are cineva față de tine, e să obții un titlu executoriu. O hârtie care îți dă dreptul să mergi la executorul judecătoresc (acel organ care pune în aplicare normele de executare silită - instrumentele pe care le ai la dispoziție pentru a determina împrumutatul să-ți dea banii înapoi) și să-i ceri să ia măsuri ca tu să-ți vezi banii recuperați.
Dar, după cum voi explica în detaliu, mai jos, eforturile pe care trebuie să le faci ca să obții acel titlu executoriu diferă după ce datorează, în concret, debitorul. Și, mai ales, în baza a ce.
2. Cum obții acel titlu executoriu?
Te duci în instanță - de cele mai multe ori. Da, ca să convingi statul că merită să-și consume resursele pentru recuperarea unei datorii pe care le are cineva față de tine (deși, până la urmă, la resursele alea contribui și tu, pentru că plătești taxe; și, oricum, va trebui să plătești și executorul judecătoresc), trebuie să obții un titlu executoriu - ca regulă, mergând în instanță.
În cele mai multe cazuri, titlurile executorii sunt hotărârile judecătorești pe care le obții într-un litigiu cu persoana care îți datorează ceva.
Mai exact, sunt titluri executorii, potrivit Codului de procedură civilă, următoarele hotărâri judecătorești:
- hotărârile date în apel, dacă prin lege nu se prevede altfel; hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, ori cele în legătură cu care părțile au convenit să exercite direct recursul;
- hotărârile definitive;
- hotărârile cu executare provizorie.
3. E întotdeauna obligatoriu să mergi în instanță (în afara situațiilor când există o hotărâre arbitrală)?
Nu chiar. Dar, dacă vrei să eviți mersul în instanță, s-ar putea să fie nevoie să faci anumite demersuri suplimentare, înainte să împrumuți cuiva ceva sau să intri într-o relație contractuală în urma căreia îți va datora ceva.
Cea mai la îndemână soluție e să te duci la un notar și să închei contractul acolo - adică să ai un act autentic. Potrivit Codului de procedură civilă, un act autentic notarial este titlu executoriu dacă acesta „constată o creanță certă, lichidă și exigibilă”. Adică există o datorie clară, suma (sau cantitatea datorată) e precisă, iar termenul pentru plata datoriei a fost atins. Da, trebuie să plătești niște bani și la notar, dar e mult mai avantajos decât să mergi prin instanță. Doar timpul salvat, în sine, e extrem de valoros.
4. Ai putea, totuși, să obții un titlu executoriu, fără să mergi la notar și fără să mergi în instanță?
În același timp, mai există o serie de contracte și acte care, prin ele însele, sunt considerate titluri executorii - chiar dacă nu sunt încheiate la notar sau nu există o hotărâre judecătorească în privința acestora. De pildă:
- cambia, biletul la ordin și cecul (potrivit Codului de procedură civilă);
- contractul de credit bancar (potrivit OUG nr. 99/2006);
- contractele de asistență juridică (potrivit Legii nr. 51/1995).
- contracte de locațiune (care trebuie înregistrate la Fisc, teoretic; dar, după ce a avut loc o schimbare, în 2020, cu privire la înregistrarea tuturor titlurilor executorii sub semnătură privată în Registrul Național de Publicitate Mobiliară, pentru a fi puse în executare, nu mai e așa clară situația; de aceea, încă așteptăm un răspuns de la autoritatea fiscală, după ce am cerut o clarificare);
- contractul de arendare (care trebuie înregistrat la consiliul local), pentru plata arendei;
- contractele de împrumut de consumație, respectiv de comodat (prin care este închiriat, cu titlu gratuit, un bun, pentru folosința lui), dacă au date certe.
În ceea ce privește suprapunerea între obligația de înregistrare în RNPM și alte titluri care sunt executorii doar dacă sunt înregistrate în registre specifice, spuneam, mai sus, că lucrurile nu sunt foarte clare, în acest moment. De aceea, am și dat exemplul contractului de locațiune, mai sus.
5. Prin urmare, există sau nu situații în care mersul în instanță poate fi evitat complet?
Spuneam, mai sus, „nu chiar”, când am răspuns la întrebarea precedentă. Anticipând ceea ce urmează, mă refeream la faptul că, și dacă ai un titlu executoriu, tot va trebui să mergi în instanță.
Pentru că, potrivit Codului de procedură civilă, un titlu executoriu trebuie să fie învestit cu formulă executorie. Iar acest lucru se face printr-o cerere adresată judecătoriei în raza căreia oricare din părțile la un contract - creditorul sau debitorul - își are domiciliul, respectiv sediul.
Bineînțeles, acest lucru nu se aplică în cazul în care titlul executoriu îl reprezintă o hotărâre judecătorească.
De asemenea, poți ajunge în instanță și dacă a fost declanșată executarea silită, în baza unui titlu executoriu, iar una din părțile vizate face contestație la executare (care se poate face dacă există cineva care se consideră vătămat sau consideră că drepturile îi sunt afectate, prin executare; sau chiar dacă executorul judecătoresc refuză să îndeplinească un act de executare). Despre executare silită, în general, pot fi găsite mai multe informații aici. Iar despre contestația la executare, aici.
6. Legislația procedural civilă se tot schimbă. Cum afectează acest lucru regulile aplicabile executării silite și, mai ales, normele referitoare la titluri executorii?
Ce se întâmplă dacă au loc mai multe schimbări succesive ale regulilor aplicabile? De exemplu, cum a fost cu modificarea normelor privitoare la învestirea cu titlu executoriu.
În asemenea situații e foarte important momentul la care a început executarea silită. Pentru că, potrivit Codului de procedură civilă, legea aplicabilă executărilor silite este cea în vigoare la momentul începerii acestora (aceste reguli se aplică de la momentul intrării în vigoare a Codului de procedură civilă - 15 februarie 2013; pentru situațiile tranzitorii anterioare, în ceea ce privește Vechiul cod de procedură civilă, se aplică norme tranzitorii specifice).
De exemplu, dacă cineva vrea să înceapă o executare silită astăzi, se vor aplica regulile de mai sus în ceea ce privește titlul executoriu. Nu contează că ele se schimbă peste două săptămâni, din cauză că executarea silită a fost începută deja.
7. Dar ce se întâmplă când datorezi ceva Fiscului?
În ceea ce privește datoriile fiscale, lucrurile stau un pic diferit. Pentru că, potrivit Codului de procedură fiscală, executarea silită a creanțelor fiscale se face printr-un executor fiscal. Iar, potrivit legislației procedural fiscale, un titlu de creanță fiscală devine titlu executoriu la data la care se împlinește scadența sau termenul de plată prevăzut de lege.
Mai multe detalii despre executarea silită a datoriilor fiscale pot fi găsite aici. În același timp, o listă cu toate modificările relevante, din ultima vreme, în domeniul executării silite a obligațiilor fiscale, poate fi accesată aici.