avocatnet.ro 
Raportarea aranjamentelor fiscale transfrontaliere către ANAF este prevăzută de Ordonanța Guvernului 5/2020, dar ordonanța, în sine, transpune Directiva Europeană 822/2018 (DAC6). Cei obligați să raporteze aranjamentele transfrontaliere din care există câștiguri directe sau indirecte sunt fiscaliștii care sfătuiesc firmele, adică avocații, notarii, contabilii sau consultanții fiscali (ca intermediari), dar, uneori, și companiile în sine. Pentru a raporta optimizările fiscale transfrontaliere, specialiștii și firmele au la dispoziție un formular oficializat de ANAF încă din 2020 și care, mai nou, are și o variantă electronică.
Întrucât vorbim de o obligație relativ nouă, anul acesta fiind primul în care se fac aceste raportări, Fiscul a venit cu un ghid care să „scoată din ceață” contribuabilii și profesioniștii vizați de obligațiile de raportare - ghidul e prezentat aici.
Cu toate că vine cu multe lămuriri extrem de utile, în special prin aceea că exemplifică destul de mult și aduce lămuriri pentru mai multe semne distinctive DAC6, există două mari probleme în ceea ce privește ghidul, subliniază specialiștii Deloitte.
O dată, ghidul nu e în deplină concordanță cu textul OG 5/2020, ridicând astfel un semn de întrebare cu privire la forța sa juridică:
„Având în vedere faptul că ghidul aduce o serie de modificări legislației DAC6 care nu sunt în concordanță cu textul OG 5/2020, apare întrebarea referitoare la forța juridică a ghidului DAC6 și o dilemă în plus pentru contribuabili: care dintre cele două are putere legislativă mai mare? Este de precizat în acest sens că, deși OG 5/2020 face referire la emiterea ulterioară a unui ghid de interpretare, acesta a fost publicat doar pe website-ul ANAF, ceea ce pune în discuție caracterul său normativ și forța sa juridică.
În substanță, modificările prevăzute de ghid au fost introduse în spiritul reglementării DAC6, cu scopul de a alinia legislația națională cu cea prevăzută în textul directivei europene, în sensul lămuririi unor termeni care, traduși în limba română, creau confuzii de interpretare. Deși clarificările aduse prin ghid sunt bine-venite pentru contribuabili, ar fi fost totuși de dorit ca, prin intermediul acestuia, să se faciliteze interpretarea actului normativ existent, iar eventualele neconcordanțe dintre acesta și directivă să se regleze prin modificarea legislației”, sunt de părere Mihaela Popescu-Ichim, Director, Anca Ghizdavu, Manager, și Anca Preda, Consultant Senior Servicii Fiscale în cadrul Deloitte România.
În al doilea rând, există o problemă de definire a aranjamentului transfrontalier, „care poate conduce fie la o interpretare holistică, fie la o interpretare fragmentară a aranjamentului (de exemplu, pentru fiecare plată)”. Nu este clarificată nici situația celui care deține dovada că același aranjament a fost raportat de un alt contribuabil către o altă autoritate, din alt stat membru: mai face sau nu raportarea în România?
„Alte aspecte care ar fi fost util să fie clarificate se referă la termenul până la care trebuie făcută raportarea anuală pentru acele aranjamente cu prestare succesivă multianuală (de exemplu, împrumuturi multianuale) și, poate, introducerea unui prag valoric de la care tranzacțiile transfrontaliere devin raportabile, pentru a diminua atât eforturile de raportare ale contribuabililor/ intermediarilor, precum și efortul de administrare a acestora de către ANAF”, mai punctează Deloitte.
Primul termen de raportare este pe 31 ianuarie și vizează aranjamentele din a doua jumătate a anului 2020. Apoi, până la final de februarie trebuie raportate cele mai vechi, din perioada 25 iulie 2018 – 30 iunie 2020.
flancfuster