Clauza de mobilitate 2021: Salariații fără loc de muncă fix trebuie să aibă chestiuni speciale trecute în contract

Clauza de mobilitate este una dintre clauzele specifice care pot fi incluse în contractul individual de muncă, în plus față de clauzele întâlnite de obicei într-un asemenea document, potrivit articolului 20 din Codul muncii.

În mod normal, salariații au un loc de muncă fix. Însă, în cazul anumitor activități, munca se face aproape exclusiv în afara sediului angajatorului. Conform articolului 25, în situațiile în care n-avem un loc de muncă stabil, se impune introducerea în contract a clauzei de mobilitate. „Prin clauza de mobilitate părțile în contractul individual de muncă stabilesc că, în considerarea specificului muncii, executarea obligațiilor de serviciu de către salariat nu se realizează într-un loc stabil de muncă”, prevede actul normativ.

La ce ar trebui să ne uităm ca să ne dăm seama dacă se impune existența clauzei de mobilitate? În esență, la fișa postului sau la contractul de muncă, dacă nu la activitatea propriu-zisă pe care o va desfășura salariatul.

„Eu m-aș uita la specificul muncii, la fișa postului, în primul rând. S-ar putea să nu-mi dau seama din fișa postului, dar poate îmi dau seama din contractul de muncă. Dacă nu-mi dau seama din contractul de muncă, poate-mi dau seama din instrucțiunile sau din modul în care funcționează salariatul în viața de zi cu zi”, a explicat miercuri Adriana Radu, avocat partener la Radu Opriș, în cadrul conferinței avocatnet.ro pe legislația muncii.

Atunci când se impune clauza de mobilitate, salariații au dreptul la beneficii suplimentare în bani sau în natură. Aceste beneficii trebuie trecute neapărat în contractul de muncă. „În acest caz salariatul beneficiază de prestații suplimentare în bani sau în natură. Cuantumul prestațiilor suplimentare în bani sau modalitățile prestațiilor suplimentare în natură sunt specificate în contractul individual de muncă”, scrie în Cod.

Dacă e să facem o comparație cu delegarea și detașarea, în cazul salariaților mobili se folosește o exprimare mai vagă atunci când vine vorba de beneficii. Ceea ce înseamnă că părțile sunt libere să le stabilească în mod concret prin contractul de muncă.

„Deci, nu mai avem, ca în discuția de la delegare și detașare, prevederi clare că salariatul beneficiază de acoperirea cheltuielilor de transport și de cazare, plus diurnă în condițiile legii sau ale contractului colectiv de muncă. Dispare [de aici diurna] și discuția cu privire la cheltuielile de transport și de cazare. (...) Nu te împiedică nimeni, legea zice că salariatul beneficiază de prestații suplimentare, pe care părțile le pot agrea cum cred ele. Iar dacă nu le agreează în mod expres, s-ar putea ca salariatul să se întoarcă împotriva angajatorului și să le ceară la un moment dat, pentru că are dreptul la ele”, a spus Adriana Radu, indicând că o asemenea solicitare în fața instanțelor judecătorești poate apărea, cel mai probabil, după terminarea relației de muncă.

Avocata a zis că aceste beneficii suplimentare sunt taxabile - ele n-au un regim preferențial, cum este cel al diurnei, de exemplu. În plus, este foarte important ca beneficiile să fie specificate clar în contract, pentru a proba existența lor. Practic, chiar dacă angajatorul acordă bani în plus la salariu unui angajat mobil, acest lucru nu-i de ajuns pentru a arăta existența unui beneficiu suplimentar.

„Ce trebuie să mai știm e că, în pratică, clauza asta de mobilitate nu prea se găsește prin contractele de muncă, pentru că e trecută în Codul muncii la clauze opționale. Dar este trecută la clauzele opționale pentru că este evident că nu se aplică tuturor salariaților. (...) Dacă am o muncă ce se pretează pentru această clauză de mobilitate... dacă n-o am și dacă n-am discutat despre acele beneficii suplimentare, s-ar putea să am o problemă la un moment dat”, a subliniat Adriana Radu.

Atenție! Pentru salariații mobili, articolul 119 din Codul muncii stabilește că angajatorul trebuie să țină evidența orelor de muncă prestate zilnic în condițiile stabilite cu aceștia prin acord scris, în funcție de activitatea lor specifică.