10 aspecte privind disciplina muncii și aplicarea sancțiunilor disciplinare

Regulile concrete privind disciplina muncii sunt stabilite de angajator, cu consultarea sindicatului sau a reprezentanților salariaților și vor fi prevăzute în cadrul regulamentului intern, salariații având obligația de a le respecta.

Disciplina muncii poate fi definită ca fiind ansamblul de reguli prin care se asigură buna desfășurare a relației de muncă, fiind recunoscut angajatorului dreptul de a stabili și sancțiunile aplicabile în situația în care salariații  nu-și respectă obligația prevăzută la art. 39 alin (2) lit. b) din Codul muncii, încălcând normele legale, ale regulamentului intern, contractului individual de muncă sau contractului colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.

Legiuitorul a lăsat astfel la latitudinea angajatorului atât instituirea normelor de disciplină a muncii, cu consultarea organizației sindicale sau a reprezentanților salariaților, după caz, cât și stabilirea sancțiunilor corespondente. Pentru a fi aplicate, nu este suficientă consultarea sindicatului ori a reprezentanților salariaților anterior întocmirii sau modificării regulamentului intern, fiind necesară și aducerea la cunoștința salariaților a conținutului său. 

Salariații pot fi sancționați disciplinar în următoarele condiții:

În funcție de specificul activității sau de forma de organizare a angajatorului, prin acte normative cu caracter special pot fi stabilite atât norme privind desfășurarea unor activități, cât și sancțiunile aplicabile în situația nerespectării acestora. În acest sens, alin (2) al art. 248 din Codul muncii prevede că „În cazul în care, prin statute profesionale aprobate prin lege specială, se stabilește un alt regim sancționator, va fi aplicat acesta.”

Arătam că întocmirea regulamentului intern este, deopotrivă, un drept și o obligație a angajatorului. 

Este un drept, legea recunoscându-i angajatorului dreptul de a stabili organizarea și funcționarea unității, dar este și o obligație prevăzută în cadrul art. 241 din Codul muncii – „Regulamentul intern se întocmește de către angajator, cu consultarea sindicatului sau a reprezentanților salariaților, după caz.”

În exercitarea dreptului de a stabili organizarea și funcționarea unității, angajatorul trebuie să-și respecte și obligația de a întocmi regulamentul intern, iar în cuprinsul acestuia trebuie să precizeze atât regulile concrete privind disciplina muncii, cât și abaterile disciplinare și sancțiunile aplicabile.

Se poate observa că, deși nu avem o limitare în ceea ce privește dreptul angajatorului de a stabili regulile concrete privind disciplina muncii, abaterile disciplinare și sancțiunile aplicabile, Codul muncii stabilește indirect o legătură de cauzalitate între aceste trei elemente obligatorii ale regulamentului intern.

În privința contractului individual de muncă, acesta fiind chiar baza relației de muncă, putem identifica atât drepturile, cât obligațiile părților care au făcut atât obiectul informării prealabile, cât și al negocierii individuale. Printre obligațiile pe care le regăsim în cadrul contractului individual de muncă, în funcție de specificul activității, regăsim:

1. obligația de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuțiile ce îi revin conform fișei postului;
2. obligația de a respecta programul de lucru;
3. obligația de fidelitate față de angajator în executarea atribuțiilor de serviciu;
4. obligația de a respecta măsurile de securitate și sănătate a muncii în unitate;
5. obligația de a respecta secretul de serviciu.

Aminteam că simpla enumerare a obligațiilor nu conferă angajatorului dreptul nelimitat de a aplica sancțiuni disciplinare, acestea fiind stabilite fie prin regulamentul intern, fie negociate cu ocazia încheierii contractului colectiv de muncă.

Atât normele de disciplină a muncii, cât și abaterile disciplinare și sancțiunile aplicabile pot fi negociate și în cuprinsul contractului colectiv de muncă, iar la nivel de unitate acestea sunt aplicabile tuturor salariaților, în conformitate cu dispozițiile art. 133 alin (1) lit. a) din Legea 62/2011 – Legea dialogului social.

Observăm că  legiuitorul a instituit o excepție în privința încheierii unui act adițional în situația în care elementele care fac obiectul informării sunt modificate prin contractul colectiv de muncă, însă acest aspect nu este de natură să elimine aducerea la cunoștința salariaților a modificărilor intervenite. 

De asemenea, deși alin (5) al art. 17 din Codul muncii face trimitere cu caracter general la toate elementele prevăzute la alin (3) al aceluiași articol, atunci când modificarea vizează unul dintre elementele esențiale, este necesar acordul părților.

Includerea regulilor concrete privind disciplina muncii, a abaterilor disciplinare și a sancțiunilor aplicabile în cuprinsul contractului colectiv de muncă nu echivalează cu îndeplinirea obligației pe care angajatorul o are în ceea ce privește întocmirea regulamentului intern.

În situația în care sunt negociate aceste aspecte în cadrul contractului colectiv de muncă, dispozițiile regulamentului intern vor fi modificate astfel încât să corespundă cu cele ale contractului colectiv, pe perioada de valabilitate a acestuia.

Modificarea regulamentului intern va fi comunicată salariaților, aceștia având dreptul de a sesiza angajatorul și ulterior instanța competentă cu privire la dispozițiile regulamentului intern, în măsura în care face dovada încălcării unui drept al său.

Conform art. 242 lit. f), regulamentul intern va cuprinde inclusiv abaterile disciplinare, cât și sancțiunile aplicabile. Pe lângă regulile cu privire la disciplina muncii, angajatorul are atât dreptul, cât și obligația de a stabili sancțiunile pe care le poate dispune pentru încălcarea normelor privind disciplina muncii, adică faptele pe care le consideră a fi abateri disciplinare.

Aminteam că nu există o sancțiune directă în ceea ce privește neîndeplinirea acestei obligații, însă ne aflăm în fața unei sancțiuni indirecte, respectiv îngreunarea procedurii disciplinare.

Tot în cuprinsul regulamentului intern vor fi cuprinse și regulile concrete privind procedura disciplinară, dar și cea de soluționare pe cale amiabilă a conflictelor individuale de muncă, a cererilor sau a reclamațiilor individuale ale salariaților.

Pentru anumite profesii, ocupații sau funcții, prin acte normative cu caracter special sunt prevăzute sancțiuni specifice în situația în care sunt încălcate dispozițiile legale, acestea fiind aplicabile chiar dacă ele nu sunt precizate în regulamentul intern sau în contractul individual/colectiv de muncă.

În aceste situații vor fi aplicate sancțiunile conform art. 248 alin (2) din Codul muncii, cu respectarea dispozițiilor privind cercetarea disciplinară prealabilă.

Tot în cuprinsul regulamentului intern vor fi cuprinse și regulile concrete privind procedura disciplinară, dar și cea de soluționare pe cale amiabilă a conflictelor individuale de muncă, a cererilor sau a reclamațiilor individuale ale salariaților.

Regăsim în cuprinsul art. 251 din Codul muncii atât cadrul general privind cercetarea disciplinară, cât și drepturile și obligațiile angajatorului și ale salariaților.

Stabilirea normelor privind disciplina muncii, a faptelor care constituie abateri disciplinare și a sancțiunilor aplicabile este un drept al angajatorului, acesta nefiind obligat să se adreseze unei instanțe sau unei instituții pentru a sancționa încălcarea obligațiilor de către salariați.

În aceste condiții, legiuitorul a limitat perioada de timp în interiorul căreia angajatorul are posibilitatea de a sancționa abaterile disciplinare.

Angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.

Observăm că legiuitorul face referire atât la două termene, cât și la două momente diferite. Termenul de 30 de zile începe să curgă din momentul luării la cunoștință de abaterea săvârșită, iar cel de 6 luni de la data săvârșirii faptei.

Astfel, neaplicarea sancțiunii în interiorul celor două termene va face imposibilă sancționarea salariatului sau, în cazul în care nu a respectat unul dintre cele două termene, la solicitarea salariatului, instanța competentă va anula decizia de sancționare.

Pentru a produce efecte, dispozițiile regulamentului intern sau ale contractului colectiv de muncă vor fi aduse la cunoștința salariaților. În privința regulamentului intern, Codul muncii precizează în mod expres acest lucru, însă  fiind în discuție atât obligații pe care salariații trebuie să le respecte, cât și sancțiunile aplicabile, procedura aducerii la cunoștință se aplică în mod similar și în cazul contractelor colective de muncă.

Totodată, salariații pot solicita atât angajatorului, cât și organizației sindicale sau reprezentanților salariaților care au negociat și încheiat contractul colectiv de muncă să le fie comunicat un exemplar, astfel încât să cunoască procedura disciplinară, abaterile și sancțiunile aplicabile.

Cu toate prin contractul colectiv de muncă poate fi negociată și stabilită procedura disciplinară, abaterile și sancțiunile, acestea se vor regăsi și în regulamentul intern. 

Regulamentul intern se aduce la cunoștința salariaților prin grija angajatorului și își produce efectele față de salariați din momentul încunoștințării acestora.

Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.

Identificăm, deci, următoarele condiții cumulative:

• Fapta are legătura cu munca:

• Este urmarea unei acțiuni sau a unei inacțiuni/omisiuni.
• Este săvârșită cu vinovăție (intenție sau culpă).
• Încalcă normele legale, ale regulamentului intern sau  ale contractului colectiv de muncă.

Altfel spus, nu este suficientă stabilirea normelor de disciplină și a sancțiunilor corespondente, ci este obligatorie și comunicarea acestora. Pentru încălcarea regulilor privind disciplina muncii, salariații pot fi sancționați numai în măsura în care, anterior săvârșirii unei abateri disciplinare, au luat cunoștință de conținutul regulamentului intern.