Articol scris de Alina Andrei, consultant fiscal și fondator al societății de consultanță Cabot Transfer Pricing
Companiile anului 2021 trebuie să verifice scrupulos necesitatea ajustării datelor comparative istoric și pentru ce s-a întâmplat pe parcursul anului 2020. De asemenea, diferențele specifice între companiile făcând parte din grupuri comparabile în analizele standardizate și recunoscute (precum cele oferite de bazele de date Amadeus, Orbis sau TP Catalyst) vor fi crescut datorită dinamicii pieței sectoriale sau a afacerii în cauză.
Nu în ultimul rând, analiza prețurilor de transfer trebuie să țină cont de termenii contractuali, de modelul de business în sine, precum și de gradul de volatilitate al lanțului de aprovizionare asociat afacerii de referință.
Predictibilitatea, profitabilitatea și comparabilitatea au devenit limitate și nu mai pot fi utilizate ca instrumente de alcătuire a dosarului de prețuri de transfer decât cu mare prudență, date fiind masivele schimbări economico-legislative generate de pandemie. Ajustările prețurilor de transfer ale anului 2021 se distribuie pe trei axe - ajustări ale datelor financiare ale companiei analizate, ajustări ale profitabilității companiilor din setul final, și ajustări ale perioadei de evaluare a studiului de comparabilitate.
Ce înseamnă practic ieșirea din normalitatea economică cauzată de pandemie? La nivel financiar, acest lucru se traduce în costuri neplanificate, probleme de lichiditate pe lanțul de aprovizionare, chiar insolvență sau faliment ale business-urilor partenere, deprecieri ale activelor generate de lockdown. De asemenea, avem de-a face cu write-off-uri de creanțe, scăderi ale productivității, reduceri sau blocaje de stocuri, închiderea sau reducerea la minimum a unor întregi serii de activități.
Calculul profitabilității suferă schimbări semnificative, datorată specificității și în detrimentul comparabilității. Aici, deciziile manageriale luate din timp, la declanșarea crizei Covid-19, vor influența masiv șansa la supraviețuire a firmelor - managementul stocurilor, redirecționarea producției, adaptarea distribuției, noi activități care să compenseze dificultățile de cash-flow. Spre exemplu, offsetarea costurilor fixe care nu se pot diminua se poate face prin renegocierea de credite bancare, de contracte de leasing sau de chirii, diversificarea producției sau realocarea resurselor umane acolo unde este relevant.
În încheiere, alegerea paradigmei comparative pe axa timp va trebui să respecte principiul similarității. Cel mai bun exemplu este compararea activității de după declanșarea Covid19 cu alte perioade de criză. Cu alte cuvinte, setul de date de comparabilitate trebuie mutat de la o perioadă anterioară pandemiei, dar normal economic vorbind, la o perioadă egalmente dură, cu corolarul că până și aici pot exista diferențe, criza declanșată de Covid19 fiind foarte diferită de tot ce am trăit până acum.