Fișa postului este chiar esența raportului de muncă
Fișa postului este documentul în care sunt specificate sarcinile și atribuțiile fiecărui salariat, fiind parte a contractului individual de muncă. Angajatorul are dreptul de a stabili atât organizarea și funcționarea unității, cât și atribuțiile corespunzătoare fiecărui salariat, specifice funcției sau ocupației.
În același timp, fișa postului este strâns legată de felul muncii, acesta fiind unul dintre elementele esențiale ale contractului individual de muncă, iar eliminarea fișei de post sau stabilirea verbală a atribuțiilor ar pune salariatul în imposibilitatea de a proba faptul că și-a îndeplinit atribuțiile, dar și pe angajator în situația de a nu-și exercita controlul asupra modului în care salariatul le-a îndeplinit.
Mai mult, fișa postului este parte integrantă sau anexă a contractului de muncă, fiind chiar baza raportului de muncă, respectiv obiectul prestației pe care și-o asumă salariatul în schimbul contraprestației (salariul). Forma scrisă a fișei de post, fără a lua în discuție chiar absența totală a acestui document, este însăși dovada exprimării acordului părților cu privire la obligațiile pe care salariatul și le-a asumat în cadrul raportului de muncă.
Regulamentul intern asigură drepturile și obligațiilor salariaților în raport cu angajatorul
Eliminarea obligației privind întocmirea regulamentului intern este de natură să înlăture un izvor specific de dreptul muncii, în acest document fiind incluse cel puțin următoarele elemente:
- reguli privind protecția, igiena și securitatea în muncă în cadrul unității;
- reguli privind respectarea principiului nediscriminării și al înlăturării oricărei forme de încălcare a demnității;
- drepturile și obligațiile angajatorului și ale salariaților;
- procedura de soluționare pe cale amiabilă a conflictelor individuale de muncă, a cererilor sau a reclamațiilor individuale ale salariaților;
- reguli concrete privind disciplina muncii în unitate;
- abaterile disciplinare și sancțiunile aplicabile;
- reguli referitoare la procedura disciplinară;
- modalitățile de aplicare a altor dispoziții legale sau contractuale specifice;
- criteriile și procedurile de evaluare profesională a salariaților.
Putem observa că într-o astfel de unitate nu vom avea nici reguli, nici drepturi, dar nici obligații, totul fiind la aprecierea părților, dar și la discreția acestora.
În același timp, putem spune că în situația prezentată, unități cu mai puțin de 10 salariați, nu avem nici contract colectiv de muncă, negocierea acestuia fiind obligatorie numai în cazul angajatorilor care au încadrați mai mult de 20 de salariați.
În aceste condiții, în lipsa unui regulament intern și a unui contract colectiv de muncă, toate drepturile și obligațiile părților, criteriile de evaluare, procedura de soluționare amiabilă a conflictelor individuale de muncă, procedura disciplinară și, în general, toate elementele pe care regulamentul intern trebuie să le cuprindă, se vor regăsi în cadrul contractului individual de muncă, iar acest lucru nu ar diminua numărul hârtiilor, ci dimpotrivă.
Lipsa pontajelor lasă salariații în imposibilitatea de a demonstra cât au lucrat
Evidența orelor prestate are, în primul rând, rolul de a asigura respectarea timpului de muncă și de odihnă, fiind în același timp și documentul pe baza căruia inspectorii de muncă pot verifica dacă angajatorul a respectat dispozițiile legale.
Deși această evidență nu este întotdeauna transparentă și salariații nu au acces în timp real la aceste documente, ci numai la finalul lunii, eliminarea acestei obligații ar conduce în mod automat, atât la imposibilitatea efectuării unui control, cât și la încălcarea dreptului salariaților de a proba numărul de ore prestate.
Proiectul de OUG care urmează să modifice Codul muncii pentru a scuti microîntreprinderile cu până la nouă salariați de întocmirea acestor documente poate fi consultat integral aici.