Despre importanța înregistrării mărcii la început de drum în afaceri, costuri și particularități ale mărcilor pentru a putea fi înregistrate s-a discutat cu ocazia unui webinar organizat de avocatnet.ro pe tema mărcilor naționale, europene și internaționale. Specialistul invitat, Elena Grecu, avocat specializat în dreptul proprietății intelectuale și managing partner la Grecu și Asociații, ne-a explicat însă că titularul mărcii nu ar trebui „să răsufle ușurat” odată ce și-a văzut marca înregistrată, pentru că monitorizarea ei constantă e necesară.
În principal, deoarece Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM) nu va bloca orice înregistrare de marcă similară sau chiar identică cu o alta deja înregistrată. Asta înseamnă că titularul e cel care trebuie să-și păzească marca în mod constant. Asta înseamnă să apeleze la un consultant, un specialist care să facă acest lucru pentru el, lunar, însemnând consultarea a cel puțin unul, dar, în realitate, trei mari buletine de mărci. În momentul în care observăm că se cere înregistrarea unei mărci similare sau chiar identice, putem formula opoziție la înregistrare - e o procedură administrativă - și bloca astfel demersul respectivei solicitări.
„Marca este înregistrată și lumea are impresia că, odată marca înregistrată la OSIM, odată ce avem certificat, îl punem în ramă, pe perete și totul e bine. Dacă a doua zi vine cineva și pune o marcă la înregistrare identică sau similară nu aveți cum să aflați dacă nu citiți săptămânal Buletinul Oficial de Proprietate Industrială - BOPI. Dar nu trebuie doar BOPI, trebuie și Buletinul Mărcilor Europene și trebuie și pentru mărcile internaționale. Trebuie trei baze de date consultate, în fiecare lună, ca să poți să afli la timp și să formulezi opoziție”, a precizat avocata.
Și, deși se poate contesta înregistrarea mărcii respective și ulterior, odată ce marca terțului a fost înregistrată, lucrurile devin mai complicate din mai multe motive: o dată pentru că în loc să ne aflăm într-o procedură administrativă, cea care s-ar fi făcut prin formularea opoziției la înregistrare, ne aflăm într-o procedură judiciară, aceea în care cerem anularea mărcii și care poate dura, spune specialistul, până la trei ani (pentru că vorbim de mai multe faze procesuale, putând să se formuleze apel și recurs); în al doilea rând, pentru că titularul celeilalte mărci poate să acuze și el, la rândul său, rea-credință la înregistrarea mărcii pe care a copiat-o și să facă demersuri la rândul său pentru anulare („Procedura de opoziție e mai avantajoasă atât financiar, dar și ca timp investit.”).
„Este mai bine să se monitorizeze marca și, în termen, să se formuleze opoziție. S-a depus o marcă identică sau similară, se formulează opoziție în fața OSIM-ului, e o procedură administrativă (...) o comisie judecă dacă mărcile seamănă sau nu, dacă produsele sunt identice sau nu ori similare și care este percepția publicului”, a punctat Elena Grecu, subliniind totodată că costul lunar al unui serviciu de monitorizare nu este unul mare, dar că efortul de monitorizare trebuie făcut constant pentru o reală protecție a mărcii proprii.
„Dacă nu este formulată opoziție în termenul legal, oficiul va înregistra chiar și o marcă aproape identică”, este concluzia cu care ar trebui să rămână titularii de mărci. Or, asta înseamnă că până la momentul anulării acelei înregistrări, pe piață vor coexista cele două fără nicio problemă - ceea ce, fără dar și poate, este un mare dezavantaj pentru business.