Riscul fiscal: Ce trebuie să știe firmele despre stabilirea acestuia, mai ales la rambursările de TVA, conform specialiștilor și practicii ANAF

„[În 2021 ne-am propus] să finalizăm procesul de implementare a managementului riscurilor și de clasificare a contribuabililor în funcție de aceste coordonate”, a precizat, mai exact, Mirela Călugăreanu, președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF), la o conferință de acum câteva săptămâni.

Plecând de la această idee, reamintim că clasificarea în funcție de risc, în baza analizei de risc, a fost stabilită încă din ianuarie 2019, dar procesul încă este în faza de implementare la nivelul ANAF. Finalizarea urmează să fie făcută printr-un ordin ANAF, așa cum prevede legea - de fapt, la asta se referea indirect și Mirela Călugăreanu.

Clasificarea implică stabilirea a trei clase principale de risc - mic, mediu și ridicat. Stabilirea gradului de risc se face în baza unor criterii generale referitoare la înregistrarea fiscală, depunerea declarațiilor fiscale, nivelul de declarare și plata sumelor datorate statului și altor creditori. Vom avea și subclase de risc, și subcriterii, dar ele trebuie date prin ordinul ANAF amintit mai sus.

Totodată, e bine de știut că ANAF are o Direcție generală de management al riscului, care se ocupă exclusiv de identificarea riscurilor de neconformare. „Aceasta face diferite analize și evaluări cu scopul declarat de a stabili un nivel al riscului - gradul de risc. Acest nivel de risc se face atât pe persoane fizice și juridice, cât și pe industrii”, a detaliat marți Emanuel Băncilă, Partener la Radu și Asociații, firma de avocatură corespondentă EY România, la ediția din mai a conferinței de fiscalitate avocatnet.ro.

Altă chestiune importantă este că, deși inițial se stabilise ca nivelul de risc al tuturor contribuabililor să fie publicat pe site-ul ANAF, ulterior autoritățile au revenit asupra măsurii și au scos-o complet din schemă.

„Nu numai selectarea contribuabilului pentru inspecția fiscală este de necontestat, ci și stabilirea gradului de risc”, a subliniat Emanuel Băncilă, Liderul Practicii de dispute și litigii fiscale. Însă de ce este important ce nivel de risc este asociat unei companii? Pentru că acest lucru poate influența în mod direct relația cu ANAF, iar cel mai important exemplu este procedura de rambursare a TVA-ului. Trecând peste faptul că acum avem niște reguli temporare ce implică verificări ulterior rambursării, există situații când verificările pot fi făcute și înainte de rambursare.

Aspecte care generează un risc ridicat în procedura de rambursare a TVA-ului

Georgiana Iancu, Partener la EY România și Liderul practicii de Impozitare Indirectă, a explicat la conferința noastră ce se întâmplă atunci când un contribuabil cere Fiscului rambursarea TVA-ului:

„Am punctat trei etape care sunt avute în vedere prin această procedură. Ori de câte ori compartimentul de specialitate din cadrul ANAF primește deconturi cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare, sunt validate trei elemente de bază. În primul rând, se verifică dacă societatea care a solicitat rambursarea figurează cu fapte care să fie înscrise în cazierul fiscal. În al doilea rând, pentru fiecare decont cu opțiune de rambursare, compartimentul acesta special verifică dacă societatea este înscrisă într-o bază de date specială a ANAF cu elemente care conduc automat la încadrarea la risc fiscal mare. De asemenea, se verifică și dacă societatea analizată este în insolvență sau în lichidare voluntară.

Specific pentru acei contribuabili încadrați la risc fiscal mediu, se procedează la efectuarea unei analize documentare, care implică prezentarea de către contribuabil a unor documente și informații - ce includ, în esență, jurnalele de TVA, de cumpărări și de vânzări, balanțe de verificare, contracte comerciale, facturi și, după caz, declarațiile vamale de export, documente care să ateste efectuarea investiției, alte documente din care să reiasă suma solicitată la rambursare și orice alte documente considerate necesare pentru a acorda rambursarea.”

Specialista a spus că unei firme i se atribuie un risc fiscal mare, cu consecința efectuării unei inspecții fiscale anticipate pentru acordarea rambursării de TVA, în situațiile în care:

• nu s-au prezentat în termenul prestabilit documentele cerute pentru analiza documentară sau clarificarea situației fiscale;
• nu se pot justifica, cu ocazia analizei documentare, sumele cerute la rambursare;
• în decurs de șase luni s-a renunțat de cel puțin două ori la opțiunea de rambursare;
• punctajul obținut ca urmare a completării fișei indicatorilor de inspecție fiscală este mai mare de 60 (aici se au în vedere indicatori precum existența sau nu a capitalurilor proprii, gradul de îndatorare, profitabilitatea, declarațiile nedepuse în perioada de referință, obligațiile fiscale restante în perioada de referință, raportul dintre media vânzărilor și media achizițiilor, rambursările soluționate în ultimii ani sau codul CAEN principal);
• punctajul obținut ca urmare a completării fișei analizei de risc este mai mare de 51 (aici se au în vedere indicatorii ce țin de media veniturilor realizate în ultimele 12 luni, media valorii achizițiilor din ultimele 12 luni și operațiunea preponderentă din operațiunile de livrări/prestări).

Atenție! De asemenea, e bine de știut că rambursarea de TVA se face numai cu inspecție fiscală în niște cazuri specifice, fără ca acest lucru să vină ca urmare a analizei de risc. De exemplu, atunci când o firmă este nou-înființată și a cerut rambursarea TVA-ului sau atunci când nu există date suficiente pentru a calcula punctajul contribuabilului și a-l încadra la o categorie de risc fiscal. În același timp, inspecția este obligatorie și pentru firmele în cazul cărora TVA-ul colectat e mai mare decât TVA-ul deductibil în perioada analizată sau pentru firmele care n-au bunuri mobile sau imobile în patrimoniu.

Mai departe, Georgiana Iancu a prezentat și alți indicatori de risc ce implică necesitatea unei inspecții fiscale pentru acordarea rambursării de TVA:

• Fiscul primește documente oficiale de la alte instituții ce vizează aspecte fiscale care ar putea avea incidență în acordarea unei rambursări necuvenite de TVA;
• la controalele fiscale s-au constatat fapte care pot fi infracțiuni cu implicații fiscale;
• la inspecția fiscală ulterioară s-au stabilit diferențe mai mari de 10% din suma rambursată, dar nu mai puțin de 50.000 de lei pentru fiecare decont de TVA care a făcut obiectul inspecției ulterioare;
• neconcordanțe semnificative între informațiile din declarațiile 394 ale contribuabilului și ale partenerilor săi de afaceri;
• neconcordanțe semnificative între datele primite prin sistemul VIES și cele declarate de contribuabil prin declarația 390 VIES.

În fine, mai sunt și alte elemente care pot influența nivelul de risc al unei companii și care ar trebui cunoscute de firme, pentru că pot influența și alte controale fiscale, nu doar cele pentru rambursările de TVA. Este vorba de neconcordanțele din declarațiile fiscale, tranzacțiile cu contribuabilii inactivi, radiați sau cu cod de TVA invalid, indicatorii economico-financiari, rectificările sau regularizările de TVA, depunerea de deconturi de TVA fără a cere rambursarea, sumele stabilite suplimentar de Fisc la inspecțiile precedente sau nivelul curent al lichidităților.

În loc de concluzie. Probabil că o să vă gândiți ce rost mai are să vină ANAF cu un ordin când inspectorii deja știu ce să urmărească în relația cu firmele? Ei bine, chiar dacă Fiscul deja aplică în bună măsură această clasificare în funcție de risc, procesul încă nu-i definitivat. Astfel, publicarea acelui ordin despre care scriam că mai este necesar va oferi firmelor o imagine mai clară asupra lucrurilor care le afectează, într-un mod negativ, relația cu ANAF. Informațiile prezentate mai sus sunt extrase de specialiști atât din puținele prevederi legale publice la acest moment, cât mai ales din practica ANAF din ultimii ani. Așadar, cu cât procesul de stabilire a nivelului de risc va fi mai transparent, cu atât le va fi firmelor mai ușor să evite acele practici care le dăunează în relația cu statul.