„Clientului nostru, o societate înființată în România în urmă cu 6 ani, ce desfășoară transporturi rutiere internaționale de mărfuri pe teritoriul altor state membre, i-au fost stabilite obligații fiscale de aproape 20 de milioane de Euro, reprezentând impozit pe venit, contribuții sociale și accesorii. Debitele fiscale provin din reîncadrarea diurnei externe acordate șoferilor în venituri salariale impozabile”, ne-a spus Anamaria Chiru, tax manager Dobrinescu Dobrev SCA în legătură cu speță recentă, unde avocații au obținut câștig de cauză în instanță, în privința suspendării executării unei decizii de impunere.
Așa cum a mai făcut-o și în alte situații, organele de control au considerat că prevederile privind detașarea/delegarea nu sunt incidente în contextul în care se desfășoară respectiva activitate de transport, întrucât misiunile șoferilor nu ar avea caracter ocazional.
„Astfel, din punct de vedere al Fiscului, deplasarea șoferilor în afara țării a fost determinată de exercitarea atribuțiilor de serviciu pentru care au fost angajați și în consecință, salariații respectivi nu aveau dreptul la diurnă. Indiferent de domeniul de activitate al societății, am observat că Fiscul pune în discuție nivelul salariului din contractul de muncă cu nivelul total al diurnelor primite de angajați”, a explicat Anamaria Chiru (foto stânga).
La ce să fie atente firmele până când Finanțele vor „tranșa” chestiunea la nivel legislativ
Aici vorbim de un client cu activitate de transport, unde ANAF a vrut reîncadrarea diurnelor primite de șoferi pe perioada curselor externe, în afara granițelor țării, însă organele fiscale nu se uită în perioada aceasta doar la transportatori, ci și la alte firme care acordă diurne. „Deși sectorul transporturilor a fost principalul vizat de valul de controale fiscale pe tema indemnizațiilor acordate salariaților, am observat că inspecțiile ANAF nu se limitează doar la această industrie, ci analizează toate societățile care achită diurne. De exemplu, în prezent mai asistăm un client într-o situație similară, societate care produce articole de mobilier în România, inclusiv pentru clienți aflați în străinătate, unde se deplasează o parte din salariații societății în vederea montării acestui mobilier”, a mai precizat Anamaria Chiru.
Uniunea Națională a Transportatorilor Rutieri din România s-a adresat deja Finanțelor să lămurească subiectul reîncadrării acestor venituri (care ar fi, totuși, situațiile în care diurna poate fi reîncadrată), întrucât practica Fiscului din prezent nu ar fi susținută de prevederi legale clare care să le permită organelor reîncadrarea; prin urmare, în condițiile economice actuale și ca urmare a presiunii financiare puse pe firmele de transport, Uniunea a cerut Finanțelor să tranșeze chestiunea pentru toată lumea, cât mai curând.
Totuși, pentru că nu avem certitudinea că o rezolvare la nivel legislativ va veni cât de curând, iar, până atunci, multe alte companii se pot trezi cu conturile blocate, specialiștii recomandă firmelor să-și pună la punct documentele justificative.
„În activitatea noastră, am observat că de foarte multe ori contribuabilii nu sunt suficient de riguroși în ceea ce privește formalitatea suplimentară pe care detașarea și delegarea o implică. Absorbiți de probleme operaționale de zi cu zi, omit din vedere întocmirea completă a documentelor justificative precum ordine de deplasare, acte adiționale la contracte de muncă etc.
Este adevărat că această formalitate nu trebuie să schimbe tratamentul fiscal asupra fondului problemei; însă de aceste mici scăpări se prevalează de cele mai multe ori organele fiscale.
La cele de mai sus, adăugăm excesul de zel și/sau incapacitatea unor funcționari publici de a-și asuma o interpretare corectă și cu bună-credință a unor instituții juridice consacrate de alte ramuri de drept (e.g. dreptul muncii vs drept fiscal).
O corectă abordare pe care o poate avea managementul unui contribuabil persoană juridică implică fără urmă de dubiu consultarea unei echipe multidisciplinare formată din consultanți fiscali și avocați, cu fiecare ocazie atunci când se dorește implementarea unei structuri de business.
Niciodată nu vom putea garanta că autoritățile (inclusiv cele fiscale) nu vor avea o interpretare agresivă. În măsura în care analiza este efectuată la momentul incipient de implementare, se pot lua măsuri premergătoare, care pot dilua agresivitatea și abuzurile autorităților, atunci când aceștia efectuează operațiuni de control.
Procedând astfel, putem confirma că, în eventualitatea unui litigiu, avocații litiganți vor putea utiliza un set relevant de elemente probatorii și vor putea prezenta argumente sustenabile în fața instanței de judecată. Astfel, vor crește considerabil șansele de a obține anularea/invalidarea unui act administrativ vătămător, a precizat Codruț - Ionuț Chiriac, avocat colaborator Dobrinescu Dobrev SCA (foto stânga).
Dreptul contribuabilului de a se prevala, în favoarea lui, de neclaritatea legii fiscale
Deși la acest moment nu putem să ne raportăm la motivele instanței de judecată în speța câștigată de cei de la Dobrinescu Dobrev, avocații consideră că instanța a dat întâietate principiului in dubio contra fiscum. Astfel, dacă legea fiscală e neclară, așa cum e cazul aici, de unde și solicitarea „pieței” adresată celor de la Finanțe, pentru a lămuri chestiunea la nivel legislativ, contribuabilul are dreptul să se prevaleze de legea neclară în favoarea sa. Reamintim, în acest context, că în Parlament a trecut deja de o primă Cameră legislativă un proiect care vrea să întărească acest principiu în legea fiscală - detalii, aici.
„La acest moment, hotărârea instanței de judecată nu este redactată și implicit nu putem împărtăși cititorilor argumentele care au fost reținute de judecătorul Curții de Apel București.
Cu toate acestea, raportat la multiplele noastre argumente de natură legală și jurisprudențială care au fost invocate și susținute în fața instanței, putem intui care a fost raționamentul instanței care a și condus de altfel la admiterea cererii noastre și implicit, la suspendarea efectelor actelor administrativ-fiscale contestate.
Pe scurt, considerăm că judecătorul fondului nu a putut trece cu vederea peste grava inconsecvență a autorităților legislative de a nu reglementa clar și la obiect, pentru o perioadă de mai bine de 5 ani de zile, tratamentul fiscal care incumbă diurnelor, inclusiv celor acordate pentru transportatorii rutieri.
Ambiguitatea întregului cadru de reglementare a regimului juridic și fiscal al diurnelor determină în mod evident crearea unui risc major pentru oricare contribuabil care acordă astfel de sume angajaților și care intempestiv se poate trezi cu obligații fiscale suplimentare, precum cele din cauza de față.
Fără a putea oferi la acest moment mai multe detalii, apreciem că judecătorul fondului a dat prevalență principiului in dubio contra fiscum, care consfințește dreptul contribuabilului de a se prevala, în favoarea acestuia, de neclaritatea legislației fiscale.
Opinăm că este foarte greu, dacă nu aproape imposibil, să aplici un tratament fiscal care să nu conducă la interpretări subiective și abuzive ale inspectorilor fiscali, atâta vreme cât chiar eșafodajul pe care se clădește relația contribuabil-autoritate fiscală nu este așezat pe o fundație solidă (legislația) determinată de o normă juridică clară și previzibilă.
Suntem convinși că vasta noastră experiență și pasiunea echipei pentru drept și fiscalitate va conduce la un succes remarcabil, în sensul anulării deciziilor de impunere ce vatămă interesele legitime ale clientului nostru, fie în faza administrativă a contestației, fie în faza judiciară care poate urma conform procedurii”, a explicat pentru avocatnet.ro Codruț - Ionuț Chiriac.