Deși autoritățile ar trebui să interpreteze deja regulile fiscale neclare în favoarea firmelor, acest lucru e aproape imposibil

„Principiul «in dubio contra fiscum», şi anume principiul conform căruia legea se interpretează în favoarea contribuabilului atunci când aceasta este neclară, există în legislaţia fiscală din 2016, odată cu introducerea noului Cod de procedură fiscală. Deşi introducerea acestuia a fost binevenită, în prezent, însă, acest principiu de interpretare a legii este unul subsidiar, putând fi aplicat doar după epuizarea mai multor reguli de interpretare existente (cinci la număr!). În mod practic, deşi adesea invocat de contribuabili prin căile de atac, în numeroase situaţii specifice în care legea este echivocă, acest concept nu a reprezentat în niciun fel un mijloc eficient de apărare a intereselor contribuabililor”, a explicat, la solicitarea avocatnet.ro, Alexandru Cristea, Tax Partner la Țuca Zbârcea & Asociații Tax.

Mai precis, se face referire la articolul 13 al Codului de procedură fiscală, care are șase paragrafe. Principiul „in dubio contra fiscum” se află la ultimul paragraf.

Lipsa de aplicabilitate a principiului a fost subliniată recent și de Gabriel Biriș, Partner la Biriș Goran SPARL. Acesta a spus pe pagina sa de Facebook că regulile premergătoare aplicării „in dubio contra fiscum” au fost gândite tocmai pentru a nu se ajunge în practică la acest principiu:

„Principiul a fost introdus pentru a fi clamat de politicieni, nu și pentru a fi aplicat în favoarea contribuabilului. Autorii Codului au avut grijă ca până la Dumnezeu să fii «mâncat de sfinți», introducând trei paragrafe care fac imposibilă ajungerea la următorul - «in dubio contra fiscum»”. (...) Obiectul și scopul legii fiscale fiind evident stabilirea de impozite în sarcina contribuabilului, chiar dacă treceai de paragraful 3, greu mai treceai de paragraful 4 și era imposibil să mai treci si de paragraful 5, ca să ajungi la paragraful 6, care statuează, de fapt, «in dubio contra fiscum».”

Prin proiectul de lege despre care aminteam mai sus se propune eliminarea paragrafelor 3, 4 și 5 ale articolului 13 (în forma lor actuală), astfel încât „in dubio contra fiscum” să poată fi accesibil. În plus, principiul ar fi introdus în mod expres și în Codul fiscal și ar fi extins pentru a acoperi atât codurile, cât și normele fiscale. Iată diferența între ce avem acum și ce se propune:

Articolul 13 din Codul de procedură fiscală
Versiunea actuală	Versiunea propusă
„Interpretarea legii (1) Interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului așa cum este exprimată în lege. (2) În cazul în care voința legiuitorului nu reiese clar din textul legii, la stabilirea voinței legiuitorului se ține seama de scopul emiterii actului normativ astfel cum acesta reiese din documentele publice ce însoțesc actul normativ în procesul de elaborare, dezbatere și aprobare. (3) Prevederile legislației fiscale se interpretează unele prin altele, dând fiecăreia înțelesul ce rezultă din ansamblul legii. (4) Prevederile legislației fiscale susceptibile de mai multe înțelesuri se interpretează în sensul în care corespund cel mai bine obiectului și scopului legii. (5) Prevederile legislației fiscale se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul. (6) Dacă după aplicarea regulilor de interpretare prevăzute la alin. (1)-(5), prevederile legislației fiscale rămân neclare, acestea se interpretează în favoarea contribuabilului/plătitorului.”	„Interpretarea legislației și a normelor din domeniul fiscal (1) Interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului așa cum este exprimată în lege. (2) În cazul în care voința legiuitorului nu reiese clar din textul legii, la stabilirea voinței legiuitorului se ține seama de scopul emiterii actului normativ astfel cum acesta reiese din documentele publice ce însoțesc actul normativ în procesul de elaborare, dezbatere și aprobare. (3) Dacă după aplicarea regulilor de interpretare prevăzute la alin. (1)-(2), prevederile legislației fiscale rămân neclare, acestea se interpretează în favoarea contribuabilului/plătitorului, potrivit principiului in dubio contra fiscum. (4) Prevederile alineatului (3) se aplică și în cazul în care normele date în aplicarea legii/legilor sunt neclare. (5) În aplicarea prevederilor art. 5, Comisia fiscală centrală ține cont de principiul enunțat la alin. (3).”

„Modificările propuse prin proiectul de lege aflat în dezbatere în Senat sunt binevenite pentru că se încearcă o ranforsare şi o aducere în prim plan a acestui principiu («in dubio contra fiscum»). Practic, se doreşte o simplificare a regulilor de interpretare a legilor fiscale, contribuabilii putându-se prevala direct de interpretarea legii în favoarea lor, atunci când voinţa legiuitorului nu reiese clar din textul legii sau din alte documente publice care însoţesc actul normativ.

Se intenţionează astfel o rebalansare a raportului de forţe între autoritatea fiscală şi contribuabil, recunoscându-se prin însăşi expunerea de motive a acestui proiect faptul că relaţia este în prezent total debalansată, desfăşurându-se «netransparent, imprevizibil, fără un mecanism de control sau de contracarare pe cale administrativă a deciziilor». Important de menţionat că se doreşte introducerea, de asemenea, a acestui principiu de căpătâi şi în Codul fiscal (nu doar în contextul regulilor procedurale din Codul de procedură fiscală, precum în prezent) şi că se extinde aplicarea lui şi la normele de aplicare (nu doar la situaţiile când legile sunt neclare)”, a detaliat Alexandru Cristea.

Partenerul de la Țuca Zbârcea & Asociații Tax spune că, dacă proiectul va trece de Parlament și va deveni lege, schimbările probabil că nu vor apărea peste noapte. Însă efectele cu siguranță vor fi palpabile pe termen lung, odată cu dezvoltarea jurisprudenței:

„Efectele practice ale unei astfel de repoziționări sunt greu de anticipat, însă cu siguranţă ar fi un pas în plus în direcţia corectă, înspre apărarea poziţiei contribuabililor şi dovedirea bunei-credinţe a autorităţilor în administrarea obligaţiilor fiscale. Să nu uităm însă că aprecierea gradului de claritate a unei norme fiscale şi de respectare a voinţei legiuitorului poate fi în sine, în anumite situaţii, un act subiectiv. De aceea, nu cred că repoziționarea principiului «in dubio contra fiscum» va aduce efecte vizibile, pe termen, scurt, în discuţiile cu Fiscul şi pentru prevenirea unor dispute fiscale în cadrul controalelor. Însă, în timp, odată cu dezvoltarea jurisprudenţială, se poate dovedi un mecanism hotărâtor în apărarea drepturilor contribuabililor în instanţele naţionale.”

Totodată, Gabriel Biriș a subliniat că adoptarea proiectului nu doar că va schimba semnificativ relația contribuabililor onești cu autoritățile, dar va responsabiliza și legiuitorul, care va trebui să vină cu reguli fiscale mai clare.

Atenție! Proiectul de lege NU se aplică acum. Pentru a intra în vigoare, e nevoie ca acesta să fie adoptat de Parlament, promulgat prin decret prezidențial și publicat în Monitorul Oficial.