Prin Decizia CCR nr. 232/2021, care a apărut joi în Monitorul Oficial, Curtea a considerat că indemnizația de CCC ar trebui să poată fi supusă executării silite și în alte situații decât cea care e prevăzută în legislație. Practic, singura situație prevăzută de OUG nr. 111/2010 e recuperarea prin executare silită a indemnizațiilor de CCC încasate necuvenit - cu alte cuvinte, executarea silită a acelor sume la care părintele nu avea dreptul, dar pe care totuși le-a primit.
Pentru orice alte tipuri de datorii, beneficiarul acestei indemnizații se putea prevala de OUG nr. 111/2010 și să susțină că banii de CCC nu-i pot fi urmăriți silit. De acum însă acest lucru nu va mai fi posibil.
Curtea a subliniat în această decizie câteva lucruri importante: o dată, că beneficiarul direct al acestor bani nu e copilul, ci părintele; în al doilea rând, că deși „legiuitorul are atribuția constituțională de a reglementa cazurile în care anumite bunuri nu pot fi urmărite silit, actul normativ prin care stabilește aceste cazuri trebuie să respecte drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor”.
Prin urmare, de acum, indemnizațiile de acest fel vor putea fi executate silit și pentru alte tipuri de datorii ale părinților-beneficiari. În speța ajunsă în atenția Curții, se punea problema executării silite a unei indemnizații pentru o datorie a părintelui ce reprezenta chiar obligația de a plăti pensie de întreținere. Tocmai pentru că e vorba de bani ce se cuvin părintelui, iar nu copilului, indemnizația fiind un înlocuitor al venitului salarial sau de alt fel pe care părintele în CCC nu-l mai primește pe perioada concediului de creștere, raționamentul pentru executarea silită a acelor bani poate fi similar: din moment ce, de pildă, pentru o datorie la stat sau bancară, salariul putea fi, în anumite limite, executat silit, tot așa și în cazul indemnizației CCC.
În decizia sa, Curtea ne trimite însă la regulile ce țin de executarea silită din civil și, mai exact, la limitele urmăririi veniturilor bănești. Poate ce mai importantă limită e că, indiferent de câte executări silite s-ar face, persoana vizată nu poate să rămână cu mai puțin de jumătate din venitul lunar net.
„(1) Salariile și alte venituri periodice, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum și alte sume ce se plătesc periodic debitorului și sunt destinate asigurării mijloacelor de existență ale acestuia pot fi urmărite:
a) până la jumătate din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligație de întreținere sau alocație pentru copii;
b) până la o treime din venitul lunar net, pentru orice alte datorii.
(2) Dacă sunt mai multe urmăriri asupra aceleiași sume, urmărirea nu poate depăși jumătate din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creanțelor, în afară de cazul în care legea prevede altfel”, scrie în articolul 729 din Codul de procedură civilă.
Comentarii articol (1)