UPDATE: ICCJ: Hotărârile care aprobă PUZ-uri sunt acte administrative normative, chiar și atunci când planurile sunt întocmite pentru proiecte individuale

„În interpretarea și aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 31¹, art. 32 alin. (5) lit. a), art. 39, art. 44, art. 45, art. 47 alin. (1) şi (2), art. 56 alin. (1), (4), (6) şi (7) și art. 64 alin. (3) din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, cu modificările şi completările ulterioare, raportate la art. 66 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, hotărârea consiliului local de aprobare a unui plan urbanistic zonal reprezintă un act administrativ cu caracter normativ” a stabilit ICCJ în RIL-ul din dosarul nr. 1133/1/2021. Decizia a apărut săptămâna trecută în Monitorul Oficial nr. 933.

Atunci când un particular este cel care inițiază procedura pentru PUZ pentru un proiect investițional, instanțele de judecată nu au fost de aceeași părere cu privire la încadrarea hotărârii de consiliu local ce aprobă PUZ-ul: e un act cu caracter individual sau unul normativ?

„Ca atare, indiferent că vorbim de o modificare a planului urbanistic general printr-un alt plan urbanistic general ori printr-un plan urbanistic zonal, actul modificator trebuie sa aibă caracter normativ; în cazul contrar, în care am considera că hotărârea de adoptare a planului urbanistic zonal are caracter individual, s-ar ajunge la situația în care regulile din planul urbanistic general (care pot fi mai restrictive) vor putea fi modificate doar pentru „beneficiarul” nominalizat al planului urbanistic zonal (dacă ar exista o astfel de persoană), iar pentru ceilalți particulari nu. 

În sfârșit, în sprijinul opiniei îmbrățișate de judecătorii-raportori este și împrejurarea completării art. 64 din Legea nr. 350/2001 cu alin. (3), prin Legea nr. 151/2019, fiind stabilit un termen special de prescripție de 5 ani pentru contestarea documentațiilor de urbanism.

Deși actul normativ menționat stabilește doar care este termenul maximal în care hotărârile de aprobare a documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism pot fi atacate în instanță, fără ca acest termen să fie corelat cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 554/2004), legate de parcurgerea procedurii plângerii prealabile, completarea art. 64 din Legea nr. 350/2001 cu alin. (3) poate fi analizată ca un argument în plus în sprijinul caracterului normativ al hotărârii consiliului local de aprobare a unui plan urbanistic zonal (...) dacă am aprecia că planul urbanistic zonal (respectiv hotărârea consiliului local de aprobare a acestuia) reprezintă un act administrativ cu caracter individual, ar trebui să admitem că îi este aplicabil termenul de 6 luni prevăzut de dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru a promova acțiunea în anulare; în această ipoteză, dacă admitem că termenul de 5 ani prevăzut de art. 64 alin. (3) din Legea nr. 350/2001 îl înlocuiește pe cel de 6 luni (ambele fiind termene de prescripție), atunci termenul de 1 an prevăzut de alin. (2) al aceluiași art. 11 din Legea nr. 554/2004 ar rămâne aplicabil, întrucât reglementarea specială prevăzută de art. 64 alin. (3) nu menționează niciun alt termen de decădere.

Or, admițând un astfel de punct de vedere, termenul de prescripție nou-introdus, de 5 ani, nu ar avea nicio aplicabilitate practică întrucât, în orice situație posibilă, care ar putea fi acceptată, termenul de decădere de 1 an s-ar împlini cu mult timp înaintea celui de 5 ani”, motivează Curtea.

Actele administrative normative conţin reglementări cu caracter general, impersonale, care produc efecte „erga omnes”, în timp ce actele individuale produc efecte, de regulă, faţă de o persoană sau mai multe persoane, nominalizate expres în conţinutul acestor acte.  

Conform actului de sesizare a ICCJ, pe de o parte, cei care au considerat actul ca având caracter administrativ individual au făcut-o pentru că PUZ-urile respective stabilesc situații juridice precise în raport cu un număr determinat de subiecți de drept, respectiv reguli specifice pentru o zonă determinată și în favoarea unui destinatar determinat (proprietarul imobilului vizat de PUZ). „Deși planurile urbanistice zonale modifică prevederile Planului urbanistic general, hotărârile de aprobare a acestora nu preiau caracterul de act normativ al Planului urbanistic general”, sunt de părere cei care au considerat actul ca fiind unul individual. 

De cealaltă parte, alți judecători au considerat că aceste hotărâri de aprobare a PUZ-urilor sunt acte administrative cu caracter normativ întrucât Legea 350 însăși stabilește acest lucru. Astfel, în pofida faptului că un PUZ e solicitat în atare condiții, condiționat de elaborarea documentației necesare de către solicitantul certificatului de urbanism, „planul nu va fi dedicat exclusiv edificării obiectivului urmărit”. De asemenea, judecătorii au considerat că PUZ-urile modifică regimul stabilit prin planurile urbanistice general, or asta nu se poate întâmpla decât prin acte juridice de aceeași natură.

A mai existat, în fine, și o a treia opinie, dar cu caracter izolat, la Curtea de Apel Craiova, unde s-a considerat că astfel de hotărâri au caracter normativ în sensul că dispozițiile lor au putere de lege, dar sunt individuale sub aspectul identificării subiectului căruia i se adresează.

Considerarea hotărârilor consiliului local prin care sunt aprobate PUZ-urile ca fiind acte cu caracter normativ aduce după sine numeroase consecințe, inclusiv cu privire la modul de aducere la cunoștință a acestora publicului larg - ele devin obligatorii de la data aducerii lor la cunoștință publică. De asemenea, ele pot fi atacate oricând de către cei care se consideră vătămați de conținutul acestora. 

De asemenea, spre deosebire de actele cu caracter individual, cele cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate. Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare, potrivit Legii contenciosului administrativ.