avocatnet.ro 
Ca urmare a unei obligații fixate în Codul fiscal spre finele anului trecut, firmele străine înregistrate cu conducerea efectivă în România au fost obligate să completeze, până la 30 iunie, un chestionar care să ofere Fiscului o imagine mai bună asupra următorului aspect: are sau nu firma respectivă rezidența fiscală în România și, prin urmare, plătește impozitele aici?
Noutatea a fost adusă de Legea nr. 296/2020 și modelul chestionarului e în Ordinul MF nr. 577/2021. Obligația și termenul de 30 iunie i-a vizat pe cei înregistrați în România la 31 decembrie 2020.
Până la final de lună, Fiscul ar trebui să revină către firmele străine care au depus chestionarele cu rezultatul analizei: da, îndeplinesc condiția de rezidență și plătesc aici impozitele sau nu, pentru că locul conducerii efective nu e în România (mai multe detalii privind locul conducerii efective pot fi găsite aici).
În legislația din spatele chestionarului nu există o sancțiune pentru nedepunere. Iar depunerea chiar și cu întârziere este preferabilă în orice caz. Există însă consecințe indirecte ale nedepunerii: dacă firmele străine ar fi fost rezidente fiscal în România și Fiscul român află mai târziu de asta, obligațiile fiscale pe care trebuia să le achite firma statului român vor fi însoțite și de dobânzi și penalități.
„Stabilirea rezidenței fiscale este importantă având în vedere că firmele vor plăti impozitele la cota existentă în statul în care își au rezidența fiscală, iar o cotă mică de impozit pe profit, așa cum are România, încă mai poate face diferența până la alinierea acestora, așa cum se prefigurează la nivel internațional (...)
Astfel, persoanele juridice cu reședința fiscală românească pot fi supuse impozitului pe cifra de afaceri de 1% sau 3% (în funcție de existența sau nu a unor angajați) pentru micro-companiile care au o cifră de afaceri anuală de până la 1.000.000 EUR sau impozitului de 16% pe profit pentru companiile a căror cifră de afaceri depășește pragul de 1.000.000 EUR. În al doilea rând, pentru a evita eventualele amenzi, penalități și dobânzi de întârziere în cazul în care o firmă cu rezidență fiscală în Romania nu se achită de obligațiile sale de înregistrare în scopuri fiscale, declarare și plată a impozitelor.
Nu trebuie omis nici faptul că orice modificare a rezidenței fiscale poate determina intrarea în spectrul de raportare a Directivei 2011/16 a Consiliului Uniunii Europene privind regimurile fiscale transfrontaliere, cunoscută sub numele de DAC6, ce implică o serie de obligații suplimentare supuse unor sancțiuni semnificative pentru nerespectare ”, subliniau specialiștii EY România luna trecută.
În cazul în care firmele străine cu privire la care este stabilit faptul că au rezidență fiscală în România nu se înregistrează fiscal, acestora le va fi alocat, automat, de către Fisc, un loc al conducerii efective.
Odată stabilită rezidența fiscală aici, firmele străine vor avea următoarele obligații:
- de înregistrare la organul fiscal central competent, potrivit declarației de înregistrare fiscală/declarației de mențiuni/declarației de radiere pentru persoanele juridice străine care au locul de exercitare a conducerii efective în România, în termen de 30 zile de la data la care firma în cauză a fost notificată că este persoană rezidentă în România;
- de păstrare a proceselor-verbale ale ședințelor de consiliu și ale adunărilor acționarilor/asociaților;
- de conducere și păstrare în România a evidenței contabile, respectiv de întocmire a situațiilor financiare conform legislației contabile din România;
- de înregistrare ca plătitor de impozit pe profit;
- de menținere a rezidenței în România pe o perioadă de cel puțin un an fiscal.
valentinkiperi