1. Mentalitatea de cercetaș, scrisă de Julia Galeff
Când vine vorba despre convingerile oamenilor, știm că ei văd ce vor să vadă. Cu alte cuvinte, avem de-a face cu ceea ce Julia Galef numește mentalitate de „soldat”. De la tribalism și dorințe deșarte până la raționalizarea din viața personală și la tot ce se află între acestea, suntem tentați să apărăm ideile în care ne dorim cel mai mult să credem și să le reducem la tăcere pe celelalte.
Dar autoarea susține că, dacă vrem să facem mai des lucrurile așa cum trebuie, ar trebui să ne antrenăm pentru mentalitatea de „cercetaș”. Spre deosebire de soldat, obiectivul cercetașului nu este să apere o parte împotriva celeilalte, ci să iasă pe teren, să-l cerceteze și să revină cu o hartă pe cât de corectă și de exactă se poate. Indiferent cu ce speră el să aibă de-a face, cercetașul vrea mai presus de toate să știe care este, de fapt, adevărul.
În această carte, Julia Galef arată că cercetașul este mai bun în a face lucrurile așa cum trebuie nu pentru că ar fi mai inteligent sau mai instruit decât altcineva. Este vorba despre câteva aptitudini emoționale, obiceiuri și feluri de a privi lumea, lucruri pe care oricine le poate învăța. Oferind exemple fascinante, de la cum poți supraviețui eșuat în mijlocul oceanului până la cum evită Jeff Bezos încrederea de sine exagerată, cum îi depășesc superanticipatorii pe operativii CIA și până la discuțiile de pe Reddit și partizanatele politice moderne, Galef explorează motivele pentru care creierul ne induce în eroare și ne spune ce putem face pentru a schimba felul în care gândim.
2. Cum să combați un rasist, scrisă Adam Rutherford
Rasele umane nu sunt o realitate biologică. Rasismul se hrănește din neștiința noastră.
Pseudoștiința rasistă s-a răspândit atât de mult încât e greu de observat. Dar efectele sale toxice asupra societății sunt evidente: încurajează naționalismul, ațâță ura, pune în pericol vieți și otrăvește discuțiile pe orice temă, de la sport la inteligență. Până și cei cu intenții bune repetă stereotipuri „dovedite științific”, pentru că genetica de ultimă generație este greu de înțeles… și mult prea ușor de distorsionat.
În mod paradoxal, concepțiile acestea greșite se înmulțesc chiar într-o epocă în care oamenii de știință fac descoperiri fără precedent în genetica umană, descoperiri care, odată înțelese corect, reprezintă dovezi puternice împotriva rasismului. Niciodată nu am știut mai bine cine suntem și de unde venim și totuși ducem o dureroasă lipsă de astfel de informații în discuțiile informale despre rasă.
Cum să combați un rasist demontează ferm ideile perimate despre rasele umane, evidențiind ce poate și ce nu poate genetica modernă să ne spună despre diferențele dintre oameni. Acum știm că vechile categorii rasiale care încă ne dezbină nu corespund cu diferențele genetice observabile. De fapt, deosebirile dintre noi sunt atât de mărunte încât, mai mult decât orice, servesc drept dovadă a umanității noastre comune.
3. Mafia bombardierelor, scrisă de Malcolm Gladwell
În Mafia bombardierelor, Malcolm Gladwell împletește mai multe povești — a unui olandez genial și computerul său conceput în casă, a unor frați din centrul Alabamei, a unui psihopat britanic și a unor chimiști piromani de la Harvard —, pentru a analiza una dintre cele mai importante provocări morale din istoria americană modernă.
În anii de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial, contrar opiniilor majorității minților militare, o gașcă mică de strategi idealiști numită Mafia bombardierelor și-a pus următoarea întrebare: cum ar fi dacă bombardamentul de precizie ar putea schilodi inamicul și ar face războiul mult mai puțin letal?
Prin contrast, bombardarea orașului Tokyo din cea mai sângeroasă noapte a acestui război a fost rodul minții generalului Curtis LeMay, ale cărui pragmatism brutal și tactici de ardere din temelii folosite asupra Japoniei au curmat mii de vieți de civili, dar e posibil să fi salvat și mai multe prin împiedicarea invaziei planificate de Statele Unite. În Mafia bombardierelor, Gladwell întreabă: „A meritat?”
Poate că lucrurile ar fi decurs diferit dacă predecesorul lui LeMay, generalul Haywood Hansell, ar fi rămas la conducere. Hansell credea în bombardamentul de precizie, dar, când el și Curtis LeMay s-au înfruntat pentru o preluare de putere în junglele din Guam, LeMay a ieșit victorios, fapt care a dus la cea mai întunecată noapte a celui de-al Doilea Război Mondial. Mafia bombardierelor este o poveste fascinantă despre perseverență, inovație și pierderile incomensurabile cauzate de război.
Articol preluat de pe www.portalhr.ro. Puteți citi aici articolul original.
Comentarii articol (0)