Angajatorii trebuie să le ofere salariaților de noapte:
- fie un program de lucru mai scurt cu o oră față de durata normală în zilele în care lucrează cel puțin trei ore de muncă de noapte. Asta fără ca salariul de bază să sufere vreo modificare;
- fie un spor de noapte în cuantum de 25% din salariu de bază, dacă timpul lucrat noaptea este de cel puțin 3 ore din programul normal de muncă. Acest spor se acordă proporțional cu orele lucrate.
Un lucru foarte important de care trebuie să țină cont angajatorii atunci când desemnează salariații de noapte este că aceștia trebuie să fie supuși unui examen medical, ale căror costuri sunt suportate de firmă, înainte de începerea activității. Ulterior, acest examen medical trebuie să aibă loc periodic.
Cei care, în urma examenului, sunt declarați inapți pentru a munci noaptea trebuie trecuți la o muncă de zi.
Tot referitor la munca de noapte, Codul muncii stabilește că durata normală a timpului de lucru pentru salariatul de noapte nu poate fi mai mare de 8 ore pe zi, atunci când se face o medie luând ca referință maximum 3 luni calendaristice, cu tot cu repausul săptămânal de două zile.
Cei care lucrează în condiții speciale sau deosebite nu pot lucra mai mult de 8 ore pe noapte într-un interval de 24 de ore decât dacă acest lucru este prevăzut de prevederile din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel unității și doar dacă contractul colectiv al societății-mamă nu prevede altfel. Dacă acești salariați depășesc 8 ore pe noapte, angajatorul trebuie să le ofere ore libere plătite sau un spor de noapte.
Angajatorii care utilizează, în mod frecvent, muncă de noapte sunt obligați să informeze inspectoratul teritorial de muncă (ITM) despre acest lucru.
Angajatorii care nu respectă prevederile legale privind munca de noapte riscă amenzi din partea ITM cuprinse între 1.500 și 3.000 lei.