„Deși extrem de eficient și util – Ordinul de Protecție nu poate fi solicitat în forma de azi a legii decât pentru situații de violență domestică, ceea ce nu este suficient. Statul are obligația de a asigura protecția tuturor cetățenilor săi în fața oricărei situații de pericol, nu doar pentru acele situații în care violența se produce în cadrul familiei sau relațiilor asimilate acesteia. Ca avocat îmi era greu să explic oamenilor aflați în situații de hărțuire sau de pericol de ce nu pot obține din partea autorităților protecția acestui Ordin, deși el există ca instrument legal. Sunt convins ca aceeași frustrare au simțit-o și polițiștii sau magistrații care au întâlnit aceste situații în practică. Este timpul să îmbunătățim lucrurile, pentru a preîntâmpina tragediile pe cât posibil și nu doar a le constata, odată produse”, a declarat recent Mihai Pașca, secretar de stat în cadrul Ministerului Justiției.
În legislația noastră, ordinul de protecție este esențialmente legat de ideea de violență domestică - acolo îl găsim reglementat, mai exact, în Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice. „Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție”, scrie în articolul 38 din lege. „Ordinul de protecție provizoriu se emite de către polițiștii care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constată că există un risc iminent ca viața, integritatea fizică ori libertatea unei persoane să fie pusă în pericol printr-un act de violență domestică, în scopul diminuării acestui risc”, prevede articolul 28 din aceeași lege.
Violența domestică poate apărea sub numeroase forme, dacă ne uităm la accepțiunea sa în această lege: nu doar fizică ori sexuală, ci și verbală, psihologică, socială, economică, spirituală, inclusiv cibernetică.
Vorbim de fapte de violență care se produc în mediul familial sau domestic ori între soți sau foști soți, precum și între actuali sau foști parteneri, indiferent dacă agresorul locuiește sau a locuit împreună cu victima.
Până spre finele lui 2018, legea prevedea doar ordinul de protecție încuviințat de judecător, adică un document care venea uneori prea târziu. Din decembrie 2018 însă a apărut în lege și ordinul de protecție provizoriu, adică cel pe care-l dă direct polițistul, care oferă o protecție mai rapidă și temporară, până când un ordin de protecție încuviințat de judecător va fi dat.
Prin ordinele de protecție se impun agresorilor, de fapt, o serie de măsuri, de la caz la caz. Prin cel provizoriu, pentru perioade de până la cinci zile, se pot dispune evacuarea agresorului din locuința comună (cu victima), obligarea acestuia să păstreze o anumită distanță față de victimă ș.a.m.d.. Prin ordinul de protecție încuviințat de judecător se pot dispune mai multe măsuri, dacă e cazul, inclusiv interdicția agresorului de a se deplasa în anumite localități.
Comentarii articol (0)