Liberele pentru vaccinare: Cum se reflectă acestea în documentele interne ale firmei

Așa cum subliniam recent, angajatorii nu pot refuza acordarea liberelor pentru vaccinarea COVID-19 și sunt obligați să plătească acele zile. Una dintre cele mai frecvente întrebări în ultima săptămână, pe fondul oficializării acestui liber pentru vaccinare, este cine anume suportă financiar ziua respectivă. Răspunsul este unul simplu și ușor de dedus din faptul că Legea nr. 221/2021 o consideră „zi liberă plătită” și nu există nicio prevedere care să spună că statul va acoperi acei bani din salariu care i se cuvin angajatului pentru ziua respectivă - pe scurt, angajatorul e cel care o suportă. 

Prin urmare, angajatorul nu poate să-l plătească mai puțin pe salariat în luna respectivă, din cauza liberului pentru vaccinare. Pontajele vor reflecta, de asemenea, lipsa angajatorului în liberele respective, iar asta ar putea să însemne chiar două libere în aceeași lună - dacă prima doză e administrată la începutul lunii calendaristice, iar cea de-a doua spre final.

Pentru a putea primi ziua liberă pentru vaccinare, disponibilă de joi, salariații trebuie să-și anunțe angajatorul, printr-o cerere, de faptul că vor să beneficieze de aceasta. Așadar, dacă angajatul nu cere, firma nu e obligată să dea ziua liberă „din oficiu”. Câte cereri ar trebui să aducă însă? Legea nu precizează așa că toată implementarea internă a acesteia stă în libertatea firmei de proceda așa cum consideră. 

„Pentru toate cele trei situații prevăzute de Legea 221/2021 angajatorii au la dispoziție patru variante:

1. Stabilirea zilei/zilelor libere, de comun acord și individual cu fiecare salariat
2. Negocierea unei proceduri interne și includerea acesteia în cadrul contractului colectiv de muncă
3. Includerea procedurii în regulamentul intern, cu respectarea dispozițiilor privind consultarea și informarea prealabilă a salariaților
4. Asigurarea condițiilor necesare vaccinării salariaților la locul de muncă

În cazul salariaților părinți/reprezentanți legali care solicită acordarea unei zile libere plătite în condițiile alin (3), a patra variantă nu poate fi luată în considerare. Nefiind precizat un termen pentru îndeplinirea obligației de a informa angajatorul cu privire la opțiunile de programare a zilelor libere, putem spune că legiuitorul a oferit părților posibilitatea de a stabili, de comun acord, procedura aplicabilă”, a explicat Dan Năstase, consilier juridic specializat în relații de muncă.

Dreptul angajaților la această zi liberă va exista în legislație până când legiuitorul va decide să-l abroge. Iar în contextul în care se discută deja de posibila necesitate de administrare a unei a treia doze sau de vaccinarea anuală, asta înseamnă că angajatorii ar putea chiar să formalizeze această procedură și s-o introducă în documentele interne: în regulament, de pildă. O procedură care să stabilească, de ce nu, inclusiv faptul că ziua liberă nu poate fi acordată în anumite date, care sunt mai importante pentru activitatea firmei, astfel încât și angajatul să aibă un orizont clar al momentelor când se poate duce să se vaccineze sau nu. Reamintim, în acest context, faptul că această zi liberă nu trebuie neapărat să coincidă cu ziua vaccinării.

„Observăm că nu este necesar acordul angajatorului, obligația salariatului fiind îndeplinită în momentul informării, putem analiza și interpreta alin (6) al art. 21¹ în spiritul legii. În acest sens, de comun acord, salariatul și angajatorul pot stabili ziua în care salariatul va beneficia de ziua liberă plătită sau pot modifica regulamentul intern ori pot negocia în cadrul contractului colectiv de muncă procedura aplicabilă  în vedere exercitării dreptului salariatului și a îndeplinirii obligației atât de către angajator (acordarea zilei libere), cât și de către salariat (informarea angajatorului)”, a precizat Dan Năstase.