Răspunderea patrimonială colectivă a salariaților față de angajator: Cum se stabilește modul în care răspunde fiecare

Pornind de la aceste două dispoziții ale Codului muncii, angajatorul, conform procedurii stabilite prin regulamentul intern, negociate în cadrul contractului colectiv de muncă ori cu ocazia încheierii contractului individual de muncă / actului adițional, va determina măsura în care a contribuit fiecare salariat.

În același timp, angajatorul trebuie să întocmească nota de constatare și evaluare a pagubei, chiar dacă prejudiciul a fost cauzat de mai mulți salariați. 

Deși dispozițiile Codului muncii oferă angajatorului posibilitatea de a stabili măsura în care a contribuit fiecare salariat la producerea pagubei, în situația în care, din motive obiective, nu se poate determina cuantumul răspunderii individuale, vor fi avute în vedere alte două criterii, respectiv salariul net de la data constatării pagubei sau timpul efectiv lucrat de la ultimul inventar.

Aceste două criterii sunt dependente de alte elemente, cum ar fi evidența timpului de muncă, identificarea datei la care s-a produs paguba, dar și documentele pe baza cărora s-a efectuat ultimul inventar.

Data la care s-a produs prejudiciul are relevanță atât în cazul răspunderii patrimoniale individuale, cât al celei colective, aceasta fiind data de referință în privința termenului de trei ani în care angajatorul poate solicita recuperarea prejudiciului, cât și stabilirii cuantumului răspunderii în cazul în care criteriul va fi cel al salariului net de la acea dată.

Dacă ne referim la evidența timpului de lucru, în lipsa unui astfel de document, angajatorul se află în imposibilitatea de a stabili cuantumul răspunderii, iar orice decizie luată fără respectarea dispozițiilor Codului muncii va putea fi anulată în instanță.

Util: Ce riscă angajatorii dacă falsifică evidența muncii sau dacă pontează incorect orele suplimentare ale salariaților

Inclusiv în cazul în care există un inventar al bunurilor pe care le-au primit salariații angajatorul are obligația de a se raporta la timpul efectiv lucrat de fiecare salariat care este responsabil de producerea prejudiciului.

În lipsa acestor elemente, angajatorul poate stabili cuantumul prejudiciului prin raportare la salariul net pe care îl aveau salariații responsabili la data producerii pagubei, însă în cazul unui litigiu vor fi obligați să probeze imposibilitatea de a se raporta la timpul efectiv lucrat de la ultimul inventar. 

Așa cum precizam, în cazul conflictelor de muncă, sarcina probei este în sarcina angajatorului și obligația de a ține evidența timpului de muncă revine tot angajatorului.

Constatăm că și în cazul răspunderii patrimoniale colective, în final ne aflăm tot în fața unei răspunderi individuale, fiecare salariat având atât drepturile, cât și obligațiile prevăzute de Codul muncii în cadrul procedurii de constatare, evaluare și stabilire a cuantumului răspunderii. 

Contravaloarea pagubei ce poate fi recuperată prin acordul părților de la fiecare salariat în parte nu poate depăși echivalentul a cinci salarii minime brute  pe economie și se reține în rate lunare care nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net, fără a putea depăși împreună cu celelalte rețineri pe care le-ar avea cel în cauză jumătate din salariul respectiv.