Stare de alertă: Este necesară o procedură legală clară de contestare a regulilor impuse de autorități, spune CCR

Concret, potrivit Deciziei CCR nr. 416/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 814/2021, se indică faptul că trebuie creat cadrul legislativ astfel încât cei care au avut de suferit în urma restricțiilor impuse de autorități pe fondul pandemiei de coronavirus să poată contesta regulile care le-au afectat activitatea, iar procedura să se poată face rapid, în regim de urgență.

“Curtea a subliniat că, în vederea înlăturării viciului de neconstituționalitate constatat și a asigurării unei reglementări clare, ca să garanteze în mod efectiv și eficient accesul la justiție al persoanelor ale căror drepturi sau interese au fost încălcate prin  emiterea  unor  hotărâri  ale  Guvernului,  ordine  sau instrucțiuni ale miniștrilor pentru punerea în aplicare a unor măsuri pe durata stării de alertă, în temeiul Legii nr. 55/2020, legiuitorul este chemat să reglementeze o procedură al cărei conținut să fie ușor identificabil, clar și previzibil sub aspectul consecințelor și care să asigure posibilitatea soluționării cauzelor în regim de urgență, într-un termen foarte scurt, astfel încât hotărârile pronunțate să fie apte să înlăture în mod concret și eficient consecințele actelor administrative atacate, în perioada în care acestea produc efecte”, se arată în decizia CCR.

Prin decizia amintită, a fost respinsă excepția de neconstituționalitate ridicată de mai multe firme din industria HoReCa cu privire la prevederile legale referitoare la modul de declarare și prelungire a stării de alertă în contextul pandemiei de coronavirus, dar și la factorii de risc luați în calcul la luarea deciziei de prelungire, precum și la restricțiile impuse celor care activeză în HoReCa.

În ceea ce privește restricțiile impuse de autorități industriei HoReCa, autorii excepției ridicate au invocat neconstituționalitatea prevederilor potrivit cărora Guvernul are posibilitatea, pe durata stării de alertă, de a suspenda activitatea hotelurilor, restaurantelor și cafenelelor, la interior sau pe terasele din exteriorul acestora.

În motivarea excepției, autorii acesteia au afirmat, printre altele, că modalitatea de interpretare a dispozițiilor legale privind declararea, prelungirea și încetarea stării de alertă, precum și modul în care s-a făcut analiza de risc pentru luarea unei astfel de decizii au determinat “o instituire perpetuă a stării de alertă, astfel că măsurile luate nu sunt temporare, lăsând fără conținut unele drepturi și libertăți fundamentale, cu încălcarea art. 53 din Legea fundamentală.”

Deși, așa cum spuneam mai sus, excepția de neconstituționalitate ridicată a fost respinsă, CCR a ținut totuși să precizeze că “reglementarea concretă a elementelor care determină efectivitatea accesului la justiție în cazul contestării hotărârilor Guvernului prin care se instituie, se prelungește sau încetează starea de alertă și a actelor subsecvente reprezintă o obligație pozitivă ce intră în competența legiuitorului, acesta fiind obligat să intervină prin adoptarea unui cadru legislativ, care să respecte principiul proporționalității restrângerii exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale.”