Cum poți pierde calitatea de coasigurat la sănătate

Coasiguratul este acea persoană care beneficiază de asigurare de sănătate fără plata contribuției, datorită faptului că se află în întreținerea unei persoane asigurate, potrivit Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. Asiguratul care vrea să ia în întreținere soțul/soția/un părinte fără venituri proprii trebuie să informeze angajatorul despre acest lucru și să-i dea acestuia anumite documente pe care el să le depună la autorități.

Coasigurații au acces, la fel ca și cei care-i iau în întreținere, la serviciile medicale din pachetul de bază pentru asigurați. Doar că această calitate de coasigurat poate să și înceteze:

O dată, potrivit Ordinului CNAS nr. 1549/2018, coasigurații „își păstrează calitatea de asigurat și drepturile care decurg din aceasta numai în perioada în care persoana în a cărei întreținere se află are calitatea de asigurat”. Așadar, din momentul în care asiguratul și-a pierdut calitatea aceasta, la fel și coasigurații săi. 

În al doilea rând, chestiunea veniturilor obținute de coasigurat. Premisa acordării acestui statut, dincolo de legătura pe care o are coasiguratul cu asiguratul (soț/soție/părinte), este lipsa veniturilor coasiguratului. Prin urmare, odată ce coasiguratul începe să obțină venituri, atunci putem considera că s-a dus condiția pe baza căreia câștigase dreptul la asigurare de sănătate la stat.

Nici în Legea sănătății, nici în ordinul mai sus menționat nu se precizează expres alte situații de încetare a calității de coasigurat. Practic, asta înseamnă că orice venituri ar începe să obțină persoana respectivă se ajunge la pierderea calității de coasigurat. 

Potrivit Codului fiscal, contribuția la sănătate e obligatorie pentru multe categorii de venituri obținute în România. Alte categorii de persoane, cum sunt minorii sau pensionarii, sunt asigurați în virtutea legii și nu datorează o contribuție la sănătate, adică nu trebuie să plătească nimic din acele venituri drept contribuție. În schimb, în cazul unor venituri se datorează contribuție obligatoriu doar de la un nivel în sus, pe când pentru altele nu se datorează deloc.

De pildă, PFA-urile și alți profesioniști nu sunt obligați să se asigure la sănătate decât dacă obțin venituri de la 12 salarii minime brute pe an. Dar dacă obțin sub acest plafon se pot asigura benevol. Un PFA nu va putea să fie coasigurat de cineva, din moment ce are venituri, chiar dacă mai mici, dar va putea coasigura pe cineva la rândul său dacă devine asigurat prin prisma veniturilor sale și contribuției plătite. 

Ca urmare a comunicării între Fisc și casele de sănătate, calitatea de coasigurat va putea fi anulată oricând persoana care a fost coasigurată de cineva începe să obțină venituri proprii, întrucât premisa acordării acestei calități a dispărut. Legea nu prevede aici vreun prag de venituri de la care se pierde calitatea de coasigurat.