În cazul firmelor care aleg să deducă TVA-ul aferent unor facturi emise în urmă cu peste 3 ani, acestea au obligația de a notifica, în acest sens, Fiscul și de a înscrie suma respectivă în decontul de TVA, potrivit specialiștilor. De asemenea, firmele aflate într-o astfel de situație trebuie să fie pregătite și pentru o eventuală inspecție fiscală. În plus, situația specială a furnizorilor cu codul de TVA anulat, care aleg să se reînregistreze în scopuri de TVA, ar putea fi supusă, în egală măsură, obligației de notificare a Fiscului privind dreptul de deducere după mai bine de 3 ani.
Mai exact, “
dacă ne exercităm dreptul de deducere pentru o perioadă de 3 ani consecutiv, practic, dacă avem facturi pe care nu le-am dedus de 3 ani și o facem acum, trebuie să notificăm, printr-o scrisoare, autoritățile fiscale”, a subliniat, în cadrul unui
webinar organizat recent de avocatnet.ro,
Maria Pascu, Senior Tax Manager în cadrul
NOA.
Astfel, după cum a clarificat specialista în cadrul unei opinii remise avocatnet.ro ulterior webinarului,
vorbim despre o obligație de notificare, nu despre o solicitare de confirmare a dreptului de deducere din partea Fiscului.
Dacă, în trecut, legea prevedea necesitatea unei autorizări din partea Fiscului,
actualmente este suficientă notificarea și înscrierea sumelor cu pricina în decontul de TVA.
Pe tema exercitării dreptului de deducere a TVA-ului aferent achizițiilor efectuate, legislația fiscală stipulează că acest lucru este posibil doar atunci când sunt îndeplinite condițiile și formalitățile prevăzute de lege, cum ar fi cazul în care factura are toate elementele sale obligatorii.
Prin urmare, după cum a indicat Maria Pascu, “
pot apărea situații când beneficiarul unor achiziții de bunuri sau servicii primește factura cu întârziere de la furnizor sau acesta din urmă corectează factura la un interval de timp, din diverse motive (de exemplu, constată că ar fi trebuit să colecteze TVA pe factura respectivă și nu a facut-o, sau a fost obligat să corecteze factura în urma unei inspecții). În acest context în care beneficiarul a primit factura sau celelalte documente necesare pentru a putea justifica dreptul de deducere după mai bine de 3 ani de la data când a luat naștere aceste drept (care poate fi, de exemplu, data achiziției sau data emiterii facturii), leguitorul a impus obligația ca acesta să notifice organul fiscal cu privire la această situație.”
Cu toate că această prevedere există de foarte mulți ani în legislație, ea nu este, potrivit specialistei, foarte cunoscută întrucât astfel de situații nu au loc în fiecare zi, ba chiar unele firme nu se întâlnesc niciodată cu o asemenea situație. Prin urmare, când li se întâmplă totuși acest lucru, pot omite, neavând experiență practică în acest sens, faptul că trebuie să facă ceva special ca să își poată deduce acel TVA, mai ales că, “
[p]entru cei mai mulți, dreptul de deducere a TVA se exercită doar prin înscrierea sumei în decontul de TVA, ca la orice achiziție obișnuită de bunuri sau servicii.”
Acest drept de deducere a TVA se poate exercita în termenul de prescripție de 5 ani, de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere. În plus, după cum a mai menționat Senior Tax Managerul din cadrul NOA, o firmă își poate exercita dreptul de a deduce TVA-ul pentru achizițiile efectuate de la un furnizor care nu a transmis factura la timp inclusiv în situația în care perioada pentru care se deduce acel TVA a fost acoperită de o inspecție fiscală. În plus, când furnizorul corectează factura, exercitarea acestui drept poate avea loc chiar și după ce termenul de prescripție a expirat, cu condiția să nu treacă mai mult de un an de la efectuarea corecției, a specificat Maria Pascu.
Concret, ca regulă generală, această obligație de notificare a Fiscului este prevăzută pentru situațiile în care o firmă a intrat în posesia documentelor care îi permit deducerea taxei după 3 ani de la data când acest drept a luat naștere, dar și în situațiile în care, la mai bine de 3 ani de la achiziție, firma respectivă primește, de la furnizor, o factură corectată.
“
Corecția facturilor de către furnizor poate interveni, de exemplu, atunci când acesta constată că nu a colectat TVA pe factură, fie pentru că a considerat că se aplică o scutire de TVA, o măsură de simplificare sau că tranzacția facturată era în afara sferei de TVA și constată, după un timp, că operațiunea facturată ar fi trebuit supusă TVA. Corecția mai poate interveni dacă anumite elemente din factură sunt greșite, inclusiv prețul facturat, cota de TVA aplicată. Corecția facturilor poate interveni din propria inițiativă a furnizorului sau la solicitarea organelor fiscale, ca urmare a unei inspecții fiscale”, a indicat Maria Pascu cu privire la situațiile în care poate interveni corecția unor facturi de către furnizori.
O situație specială, reglementată separat în Codul fiscal,
o reprezintă cea a furnizorilor cu codul de TVA anulat. Practic, potrivit prevederilor legale, o firmă va putea deduce TVA pentru achizițiile efectuate de la un furnizor care a avut codul de TVA anulat,
în cazul în care acesta se reînregistrează în scopuri de TVA. În plus, inclusiv furnizorul va putea deduce, într-o astfel de situație, TVA-ul plătit pentru achizițiile proprii.
O asemenea situație impune, în egală măsură, după cum a subliniat Maria Pascu, o corecție a facturilor și, cu toate că legea nu prevede concret obligația de notificare a Fiscului într-o asemenea situație, „
reglementările specifice acestei situații fac trimitere la aceleași condiții de exercitare a dreptului de deducere aplicabile unei situații normale de deducere. Obligația de notificare, fiind o astfel de condiție de exercitare a dreptului de deducere, ar putea fi, deci, aplicabilă și acestei situații speciale.”
Deși nu există un model anume pentru notificarea care trebuie transmisă Fiscului, aceasta se face totuși prin scrisoare recomandată, așa cum a punctat Maria Pascu.
Mai exact, “
[n]ormele de aplicare a Codului fiscal menționează că notificarea se face printr-o scrisoare recomandată, iar aceasta trebuie să fie însoțită de copii de pe facturi sau alte documente justificative ale dreptului de deducere”, a indicat specialista.
De asemenea,
recomandarea Mariei Pascu
ar fi aceea ca firmele să explice în mod clar situația care a dus la exercitarea dreptului de deducere după mai bine de 3 ani.
Un astfel de demers de notificare a Fiscului privind deducerea unor facturi emise în urmă cu mai bine de 3 ani ar putea atrage atenția organelor fiscale, astfel că
nu trebuie exclusă posibilitatea unei inspecții fiscale, inclusiv o inspecție fiscală generală, care să acopere întreaga perioadă de prescripție.
În acest context, este important ca firmele care decid să își deducă TVA-ul după mai bine de 3 ani să se asigure că sunt pregătite să dovedească faptul că îndeplinesc atât condițiile de formă, cât și pe cele de fond pentru a putea deduce acele sume de TVA, a conchis specialista.