Conform specialistei, primul pas este (1) identificarea tranzacțiilor desfășurate cu entitățile afiliate și a valorilor anuale aferente. După aceea urmează (2) analiza valorilor tranzacțiilor și determinarea celor ce intră în dosarul prețurilor de transfer:
„După identificarea tuturor tranzacțiilor, trebuie efectuată o analiză a valorilor tranzacțiilor pentru a determina care dintre acestea sunt subiect pentru întocmirea dosarului de prețuri de transfer. Mai exact, trebuie să se determine tranzacțiile care se încadrează în pragurile specifice întocmirii dosarului de prețuri de transfer, pentru a se analiza respectarea principiului valorii de piață.”
Mai departe urmează (3) analiza tranzacțiilor identificate „prin analize complete, funcționale și economice, pornind de la funcțiile îndeplinite, riscurile asumate și activele utilizate de părți în fiecare dintre tranzacțiile intragrup desfășurate, cu respectarea cerințelor prevăzute în reglementările din România cu privire la prețurile de transfer, prezentate în Ordinul ANAF 442/2016, precum și cu respectarea principiilor prevăzute de Codul fiscal și normele sale metodologice și a liniilor directoare ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică”, a subliniat Lidia Terzea.
Al patrulea mare pas procedural este (4) prezentarea efectivă a dosarului, atunci când acesta este cerut de către autoritățile venite în control. Însă, deoarece contribuabilii pot avea (uneori) puțin timp la dispoziție pentru a întocmi dosarul la cererea ANAF, cei de la NOA recomandă pregătirea acestuia din timp.
„Așadar, un prim pas pe care acei contribuabili aflați în situația de a pregăti dosarul prețurilor de transfer îl pot face este să efectueze un minim de acțiuni încă din timpul anului financiar, chiar dacă nu este închis, pentru a-și ușura munca, chiar dacă acest lucru nu implică efectiv întocmirea dosarului de prețuri de transfer în forma completă, ci pregătirea cel puțin a studiilor de comparabilitate.
Astfel, este recomandat a se identifica tranzacțiile principale și materiale desfășurate de contribuabil cu entitățile afiliate, iar pentru acestea să se efectueze studii pentru a determina care este acel interval al prețului de piață pe care contribuabilul trebuie să îl respecte, studii ce stau ulterior la baza întocmirii dosarului de prețuri de transfer. În acest fel, se poate testa din timp tendința pieței pentru tranzacții, instrument ce ajută managementul în estimarea unor potențiale ajustări, pregătirea lor și diminuarea unei potențiale expuneri fiscale”, este specificat în articolul amintit.
Lidia Terzea a punctat că inspectorii ANAF urmăresc anumiți indicatori în cadrul controalelor pe domeniul prețurilor de transfer. De exemplu, pierderile operaționale, rezultate sub prețul de piață, sau achizițiile de servicii, în special servicii de management ori suport. Totodată, inspectorii mai pot lua în vizor tranzacțiile inragrup într-o analiză an pe an, nu într-o analiză multianuală.
„Ce este foarte important, de asemenea, este că, în privința calculului indicatorilor financiari, se solicită prezentarea cheltuielilor directe și indirecte luate în considerare la calculul rezultatului. Astfel că nu este suficient să prezentăm o marjă în cadrul unui dosar, ci este necesar ca aceasta să fie documentată. Și în special nu trebuie să uităm de acele cheltuieli indirecte care trebuie să fie alocate”, a adăugat specialista.
Citește și: În 2022, firmele mari vor avea timp să întocmească dosarul prețurilor de transfer până pe 25 iunie.
Marii contribuabili sunt obligați să întocmească anual, până la termenul de declarare și plată a impozitului pe profitul anului anterior, dosarul prețurilor de transfer. Potrivit Ordinului ANAF 442/2016, este vorba de firmele mari care au tranzacții cu persoane afiliate cu o valoare totală anuală, calculată prin însumarea valorii tranzacțiilor efectuate cu toate persoanele afiliate, exclusiv TVA, mai mare sau egală cu oricare dintre pragurile de mai jos:
- 200.000 de euro, în cazul dobânzilor încasate/plătite pentru serviciile financiare, calculat la cursul de schimb valabil pentru ultima zi a anului fiscal;
- 250.000 de euro, în cazul tranzacțiilor privind prestările de servicii primite/prestate, calculat la cursul de schimb valabil pentru ultima zi a anului fiscal;
- 350.000 de euro, în cazul tranzacțiilor privind achiziții/vânzări de bunuri corporale sau necorporale, calculat la cursul de schimb valabil pentru ultima zi a anului fiscal.
- 50.000 de euro, în cazul dobânzilor încasate/plătite pentru serviciile financiare, calculat la cursul de schimb valabil pentru ultima zi a anului fiscal;
- 50.000 de euro, în cazul tranzacțiilor privind prestările de servicii primite/prestate, calculat la cursul de schimb valabil pentru ultima zi a anului fiscal;
- 100.000 de euro, în cazul tranzacțiilor privind achiziții/vânzări de bunuri corporale sau necorporale, calculat la cursul de schimb valabil pentru ultima zi a anului fiscal.
Dosarul prețurilor de transfer trebuie pus la dispoziția autorităților în anumite termene precise:
- maximum zece zile calendaristice de la data solicitării, dar nu mai devreme de zece zile de la expirarea termenului stabilit pentru întocmire, în cazul dosarului întocmit de marii contribuabili și cerut în timpul unei inspecții fiscale sau în afara inspecției fiscale;
- între 30 și 60 de zile calendaristice, cu posibilitatea prelungirii o singură dată, la cerere, cu o perioadă de cel mult 30 de zile calendaristice, în cazul dosarului întocmit la cererea Fiscului de contribuabilii mici și medii.
În cazul în care firmele, indiferent că sunt mari, medii sau mici, nu pot să prezinte dosarul prețurilor de transfer sau dosarul are informații incomplete, Fiscul este cel care estimează cuantumul prețurilor de transfer.
Citește și: Prețuri de transfer: Cei care devin mari contribuabili la 1 ianuarie ar trebui să pregătească dosarul până la 25 iunie, recomandă specialiștii.
Comentarii articol (0)