Cauza Iosub Caras impotriva Romaniei

În fapt, domnul Andrei Dorian Iosub Caras, în nume propriu si în calitate de reprezentant legal al minorei Iris Iosub Caras a sesizat CEDO cu o plângere în care a invocat încalcarea, de catre statul român, a articolului 8 din Conventie (dreptul la respectarea vietii private si de familie), a articolului 6 din Conventie (dreptul la un proces echitabil), precum si a articolului 1 din Primul Protocol Aditional la Conventie (protectia proprietatii).

În ceea ce priveste articolul 8, ambii reclamanti au sustinut încalcarea acestuia, aratând ca dreptul la respectarea vietii de familie le-a fost încalcat atât de instantele interne care au solutionat cererea privind reîntoarcerea minorei Iris Iosub Caras în Israel, cât si de cele care au solutionat cererea de încredintare a minorei în cadrul procesului de divort. Astfel, s-a sustinut ca instantele interne au încalcat dispozitiile din Conventia de la Haga referitoare la obligatia autoritatilor nationale de a nu adopta nicio hotarâre asupra fondului dreptului privind încredintarea minorului pâna la finalizarea procedurii de înapoiere.

De asemenea, primul reclamant a apreciat ca prin încredintarea fiicei sale, minora Iris Iosub Caras catre mama acesteia, a fost lipsit de drepturile de vizitare si de posibilitatea de a fi implicat în educatia acesteia. Domnul Caras a mai sustinut de asemenea ca nivelul pensiei de întretinere a fost stabilit arbitrar.

Primul reclamant a sustinut ca dreptul sau la un proces echitabil a fost încalcat de instantele interne române întrucât nu a fost legal citat în cadrul procesului de divort în care a avut calitatea de pârât. De asemenea, el a sustinut ca hotarârea judecatoreasca prin care s-a dispus desfacerea casatoriei dintre primul reclamant si fosta sa sotie, precum si încredintarea minorei Iosub Caras Iris catre mama sa nu i-a fost comunicata potrivit regulilor procedurale.

Ambii reclamanti s-au plâns si de încalcarea articolului 1 din Primul Protocolul la Conventie. Sub acest aspect, primul reclamant a invocat cuantumul prea mare al pensiei stabilit de instantele interne, iar al doilea reclamant de faptul ca nu poate primi pensie alimentara de la tatal sau.

Curtea Europeana a constatat încalcarea de catre statul român a articolului 8 din Conventie datorita neîndeplinirii obligatiilor pozitive ce îi revin în virtutea acestui articol.

Astfel, CEDO a aratat ca, desi reclamantul a solicitat Ministerului Justitiei, în calitatea sa de autoritate centrala în virtutea Conventiei de la Haga, sa ia masuri în vederea suspendarii procedurii de divort în fata instantelor românesti pâna la finalizarea procedurii de înapoiere a copilului, declansate în baza Conventiei de la Haga, acesta nu a întreprins nicio masura, nerespectându-si obligatiile ce îi reveneau în baza acestui tratat international.

De asemenea, CEDO a constatat ca cerinta solutionarii cererii de înapoiere a copilului cu maxima celeritate nu a fost respectata de catre instantele interne, astfel cum impune Conventia de la Haga.

Ca urmare a constatarii încalcarii articolului 8 din Conventie, Curtea a acordat primului reclamant suma de 20.000 de Euro cu titlu de prejudiciu moral si suma de 1.500 de Euro cu titlu de cheltuieli de judecata; în ceea ce priveste cel de al doilea reclamant, minora Iris Iosub Caras, CEDO a stabilit ca pronuntarea hotarârii de condamnare reprezinta o reparatie suficienta, desi reclamantii solicitasera suma de 2.860.882 de Euro.

În ceea ce priveste celelalte articole invocate de catre reclamanti, CEDO a statuat ca, având în vedere constatarea încalcarii articolului 8, examinarea lor nu se mai impune.